Este o plantă erbacee perenă, rezistenză la temperaturi scăzute, cu cerinţe crescute faţă de umiditate. Menta este originară din Europa şi Asia. În prezent se cultivă în toate ţările.
Exită 30 de specii şi 500 de varietăţi de mentă. Cel mai des folosită este menta piperita, cu aromă cea mai puternică şi menta spicata (menta de culoare verde intens).
Menta este folosită de milenii în scop culinar şi medicinal. Este folosită la preparraea băutărilor alcoolice, a ceaiurilor, siropurilor şi la carnea de miel.
Un studiu recent publicat în Jurnalul naţional de Neuroştiinţe scoate în relief faptul că mentolul din conţinutul plantei acţionează în stimularea memoriei şi este folosit mai ales de stundenţi în perioada examenelor.
Menta este eficientă în reducerea crizelor de colon iritabil, mentolul având nefect anastezic local. Se indică în durerile de stomac, are efect asupra digestiei, înlăturând grăsimile în exces, are efect diuretic. Se recomandă în obezitate ca adjuvant. Are efect decongestionant al pieptului şi sinusurilor atunci când este încorporată în diferite produse farmaceutice.
Împreună cu aloe se poate constitui un unguent împotriva arsurilor solare.
Pentu dezinfectarea cavităţii bucale se va prepara o apă de gură din 5 ml de ulei volatil la 95 ml alcool concentrat. Din această soluţie se pune în apă câteva picături cu care se face gargară şi se clăteşte gura. Are proprietăţi antiseptice - răcoritoare.
Menta intră în compoziţia ceaiurilor Plafar pentru tratarea afecţiunilor cardiace cu substrat nervos, angine pectorale, hipertensiune arterială, gastrite hipoacide, balonări, diabet zaharat, astm bronşic, guturai, gripă, tuberculoză pulmonară, remineralizări.
Nu se va consuma menta atunci când faceţi un tratament homeopat, deoarece anulează efectul.