Câţi îşi mai amintesc de poetul Nicolae Labiş, care a murit stupid, la abia 21 de ani împliniţi (2 XII 1935 - 22 XII 1956)? Cine ştie care ar fi fost cursul vieţii şi operei lui dacă ar fi trăit măcar 50 de ani ca Nichita Stănescu? Oricum, este un reper în istoria literaturii române: "Eu sunt spiritul adâncurilor,/trăiesc în altă lume decât voi,/în lumea alcoolurilor tari,/acolo unde numai frunzele/amăgitoarei neputinţi sînt veştede (...)" sau: "Ce larg mă simt şi lacom şi niciodată plin!/Sorb prin pupile lumea şi-n taină cu auzul,/Nepotolit ca-n faţa paharelor de vin/Ce-mi scapără-n mustaţă stropi limpezi ca hurmuzul (...)" Am avut poeţi adevăraţi". * Am impresia că oraşul ăsta cade pe noi. Tot centrul e ros, distrus, cariat. Dincolo de o stradă cu terasele încă pline, oraşul abia mai suflă. "Am impresia că sunt într-un decor de film în care s-a aciuat cine a putut. Totul pare o improvizaţie. Casele, gardurile, vieţile oamenilor (...)" N-am scris eu despre Sibiu, ci Selma Iusuf, despre Constanţa... * Auziţi care ar fi cele patru cerinţe ale angajatorului pentru noul angajat: câtă meserie ştie, adică ce experienţă are; profilul de personalitate (cum e ca om); profilul social (vârsta, comportamentul în comunitate); profilul moral (onest, familist, parolist... ) în România, greu de găsit asemenea oameni şi la salariile pe care le oferă patronii de azi. Dar întreb, ca să mă aflu-n treabă: pentru parlamentari de ce nu se cer câteva criterii de integritate, cum cereau comuniştii să respectăm Codul eticii şi echităţii socialiste?! * La Tribunalul din Nürnberg, Hermann Göring, întrebat cum au reuşit naziştii  să îndoctrineze în aşa hal poporul german, a răspuns: "Simplu şi nu are legătură cu nazismul, ci cu natura umană. Dacă găsiţi modalitatea prin care să-i speriaţi pe oameni, îi puteţi determina să facă ce doriţi. Frica este stăpână în orice regim. "Înclin să-i dau dreptate. La noi, în timpul carantinei, frica de amenzi i-a ţinut pe oameni în casă, nu conştiinţa. * Nu mă îndoiesc că mulţi dintre cititorii mei îl ştiu pe Cristian Preda (54 ani), profesor universitar, politolog şi politician, fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, fost secretar de stat în MAE, publicist. Ca şef de promoţie al Facultăţii de Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti, nu putea să nu fie curtat de toate partidele, începând cu Partidul Comunist, al cărui membru a fost până în 1989... la Crăciun. Recent i-a apărut volumul "Tiranul cu nas mare şi cu sufletul foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale şi versificaţii satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre" (Editura Polirom). Merită a fi citită. * După Mircea Badea, care bătea câmpii în miez de noapte la Antena 3 (trecut la "etc" de umplutură nocturnă), iată că şi cei de la B1 TV s-au săturat de balivernele lui "Cap de porc", care, în loc să ajungă, cum s-a tot milogit, consul la Marsilia, s-a priponit la un post de care n-am auzit: Look Plus, unde poate spune orice tâmpenie, că nu-l ascultă nimeni. * În această toamnă, pentru prima dată în viaţă, mama nu s-a mai dus la vot şi nici n-a vrut să-i aducem urna acasă. În sfârşit, la 95 de ani, a ajuns şi ea la concluzia că-i degeaba: "Ştiam că vor ieşi Fodor şi Cîmpean, ori cu mine, ori fără mine. "Mie nu mi-au trebuit atâţia ani ca să ajung la aceeşi concluzie, chiar cu alte personaje locale ori centrale.