Cei mai în vârstă îşi amintesc ce "durere" a fost (şi) în România când a murit I. V. Stalin. Conducătorii PCR şi ai ţării s-au grăbit să-i cinstească memoria, schimbând numele Braşovului în I. V. Stalin, "botezând" bulevarde din toate marile oraşe cu numele Generalissimului, risipind statui peste tot, scrierile lui fiind editate şi reeditate în sute de mii de exemplare, portretul lui nelipsind, alături de cele ale lui Marx, Engels şi Lenin, de la nicio manifestare publică etc. Toate au ţinut până când N. S. Hruşciov a scos din arhivă acte şi documente care atestau crimele comise din ordinul său cu aprobarea lui Stalin. S-a şters cu buretele, dintr-o singură mişcare, tot ce făcuse bine Stalin, dacă ar fi să pomenim doar mobilizarea, rezistenta şi, în final, înfrângerea Germaniei naziste. Corpul lui îmbălsămat să reziste peste veacuri a fost scos din mausoleu, iar numele lui a dispărut în neant. În 19 martie 1965 s-a prăpădit Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al CC al PR, preşedinte al Consiliului de Miniştri, "militant de frunte al partidului şi al mişcării revoluţionare din România". În aceeaşi zi, s-a ţinut o şedinţă comună, în care CC al PMR, Consiliul de Stat şi Consiliul de Miniştri al RPR au hotărât: Pentru eternizarea memoriei tovarăşului. G. Gheorghiu-Dej, se vor edita lucrările tovarăşului, se va edita biografia tovarăşului, statuia tovarăşului va fi ridicată în Bucureşti şi Cluj, bustul tovarăşului va fi aşezat ar CC al PMR, Marea Adunare Naţională, clubul CFE Griviţa Roşie din Bucureşti şi la Casa de cultură din Galaţi, pe clădirile legate de activitatea tovarăşului în perioada ilegalităţii, vor fi aşezate plăci comemorative, la Muzeul de istorie a partidului din Bucureşti se va organiza o sală memorială, consacrată vieţii şi activităţii tovarăşului, se va institui bursa republicană "Gheorghe Gheorghiu-Dej", care va fi acordată celor mai merituoşi studenţi, se va atribui numele "Gheorghe Gheorghiu-Dej" oraşului Oneşti, Combinatului siderurgic Galaţi, Hidrocentralei "16 Februarie" de pe Argeş, Combinatului chimico-metalurgic din Baia Mare, Institutului Politehnic din Bucureşti, Casei de cultură a studenţilor din Cluj, unei şcoli medii din Bârlad, unui bulevard şi unei pieţe din Bucureşti, precum şi unor pieţe şi străzi din alte oraşe importante din ţară, se va emite un timbru memorial cu efigia tovarăşului. Toate bune şi frumoase, numai că, şi în acest caz, eternitatea n-a rezistat decât până în momentul în care Nicolae Ceauşescu - cel pe care Gheorghiu-Dej îl crescuse la pieptul lui - s-a năpustit asupra mortului: mai întâi i-a reabilitat pe cei condamnaţi sau ucişi, apoi l-a acuzat pe Dej de cult al personalităţii (!) şi a ordonat ca numele acestuia să fie şters de peste tot. Lângă el şi iubita lui nevastă, nu mai era loc de alţi "eroi", aşa că nu-i accepta decât pe Decebal, Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare prin preajmă. În loc să ia aminte la erorile predecesorului, pe care tocmai le înfierase, Ceauşescu le-a preluat şi amplificat, devenind un mic dictator, iar sfârşitul i-a fost lamentabil. Beţia puterii i-a pierdut pe mulţi care s-au crezut nemuritori.