Primii care au folosit Echi­nacea au fist indienii americani care trăiau în zonele de câmpie. Echinacea era un remediu folosit în răceli, tuse, amigdalite, dureri de dinţi, răni şi chiar pen­tru muşcăturile de şarpe cu clo­poţei. În ultima parte a secolului XIX, Echinacea a fost vândută ca produs comercial şi a fost pre­scrisă de mulţi medici, cu com­petenţe fitoterapeutice.
Doctorul Meyer din Nebraska a vândut Echinacea cu titlu de panaceu. Faima lui era cunos­cută că a tratat 613 cazuri de muşcături de şarpe cu clopoţei. Un coleg al lui, medic, a relatat următorul experiement cu Echi­nacea, pe care l-a făcut dr. Meyer personal. "Cu curajul pe care i-l insufla convingerea sa şi-a injectat venin de crotal (şarpe cu clo­po­ţei) în policele stâng, umflă­tura a apărut rapid şi în decurs de 6 ore a ajuns până la cot. În acel moment el a luat o doză de medicament, a spălat cu grijă zona afectată şi s-a culcat li­niştit. Când s-a trezit, după 4 ore, durerea şi edemul dispăru­seră."
Echinacea are capacitatea de a împiedica răspândirea în ţesuturi a substanţelor respon­sabile de producerea unei in­fecţii. Este planta care stimu­lea­ză sistemul imunitar, fiind cea mai vândută în America de Nord şi Europa. În Germania se vând anual peste zece milioane de doze. Echinacea poate activa chiar şi celulele imune care lup­tă împotrvia tumorilor, cres­când activitatea leucoci­telor care luptă cu boala şi ac­tivând substanţele chimice an­tivirale, cum este interferonul. Echina­cea nu se recomandă în boli au­­to­imune cum sunt tuber­culoza, leucemia, colagenozele, scleroza multiplă, SIDA şi infec­ţia cu HIV, lupus, poliartrita reu­matoidă şi alte afecţiuni auto­imune. Se crede că Echinacea va agrava hipersensibilitatea sis­temului imunitar, agravând problemele.