În copilărie am citit aproape tot ce a scris Mark Twain (pe adevăratul nume Samuel Langhorne Clemens): Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn, Viaţa pe Mississippi, Prinţ şi cerşetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur... Acum mă delectez cu panseurile lui: "Bogătaşii pot avea orice fel de principii. Era doar un singur creştin, aşa că l-au capturat şi repede-repede l-au răstignit; În zilele săptămânii nu ne prea folosim de moralitate, aşa că duminica o dăm la reparat; Educaţia este totul: piersicul a fost in trecut un migdal amar, iar conopida nu-i altceva decât o varză obişnuită...cu studii superioare". Sunt tot mai puţini oameni cu spirit sau nu-i întâlnesc eu? * Am mai auzit una de poveste: prin parcurile din Singapore "patrulează" un robot fabricat de societatea Boston Dynamics, botezat Spot. Are autonomie de mişcare 90 de minute, viteză 4,8 km/h, "vede" la 4 metri distanţă, măsoară temperatura mediului, nivelul oxigenului din atmosferă şi-i atenţionează pe oameni să păstreze "distanţa socială"! * La noi, un asemenea robot ar trebui păzit permanent ca să nu dispară în mai puţin de 90 de minute! * Apropo, majoritatea bucureştenilor parcă sunt făcuţi de părinţii lor la beţie: geaba li se spune că umblă coronaviruşii prin toate locurile aglomerate, ei taman pe acelea le caută: Sinaia, Predeal, Mamaia, Neptun, Vama Veche, cum prind două, trei zile libere. Păi, nu era deştept Ceauşescu când le dădea ocupaţie inclusiv sâmbăta şi duminica la scos cartofi şi la cules cucuruz păstrau distanţa fără să le spună nimeni! * Şi în Germania sunt tot felul de sărbători, cu zile libere, dar nemţii se plimbă prin jurul casei sau se odihnesc, nu umblă  bezmetici cu maşinile pe unde-i înghesuiala mai mare. * Proprietarii de magazine alimentare, de restaurante şi bistrouri din Franţa, în disperare de cauză, datorită pierderilor suferite din cauza pandemiei, sunt decişi să lucreze şi în week-end, cu program prelungit, iar angajaţii nu pot mârâi, bucuroşi că au serviciu asigurat. Nevoia este cel mai bun sfetnic: n-ai salariu, nu poţi plăti chiria locuinţei, nu plăteşti, eşti evacuat urgent ajungi să mănânci la cantina săracilor şi să dormi pe sub poduri. Toate crizele de orice fel sunt suportate tot de oamenii de rând, nu de cei cu conturi prin bănci. La noi stă pământul nelucrat şi românii se duc să slugărească la alţii. Va veni vremea când se vor convinge că nicăieri nu-i ca acasă. Numai să nu fie prea târziu! * De când avem preşedinte un sas de sas, de sas, de sas ardelean, mulţi români ne tot compară cu nemţii în toate. Tot aşa, am un prieten român, ţăran transilvănean, de ţăran transilvănean, locuind de câţiva ani în Germania, care, când vine acasă, îşi începe poveştile cu introducerea: "La noi în Germania", deşi limba lui Goethe s-a prins de el precum apa de gască. Râde şi noi ştim de ce, fiindcă, întors în Sâncel, uită de toate binefacerile din "oben". Pe noi nu ne poate schimba nimeni şi nimic, c-aşa am fost croiţi, cu rele şi cu bune. E un defect de urzeală. * Dacă n-aţi ştiut, după Primul Război Mondial, exact în urmă cu 100 de ani, prin Acordul de la Spa (Belgia), Germania trebuia să-i plătească României 1 la sută, iar Ungaria, Austria şi Bulgaria - 10,55 la sută din totalul reparaţiilor de război. Ca de fiecare dată, am fost traşi pe sfoară, pierderile României fiind mult mai însemnate, material şi moral. Doar că acum, cică, suntem aliaţi...