Pe la 15-16 ani, am avut o perioadă în care devoram romane de aventuri şi poliţiste vechi şi noi, de la Aventurile subma­rinului Dox (fascicole apărute între cele două războaie, cu desene color) la cele ale lui Chandler (cu detec­tivul Philip Marlowe), Agatha Christie (cu al ei Hercule Poirot), Conan Doyle (cuplul Sherlock Holmes - dr. Watson), Georges Simenon (cu al său comisar Maigret) etc. Din căr­ţile lui Raymonde Chandler am notat chiar replici, pe care le găsesc acum, făcând curăţenie prin notiţele din bibliotecă. Iată: "Cinematografia e singura afacere din lume în care poţi săvârşi toate greşelile posibile şi să mai câştigi şi bani; Chelălăia de-ai fi zis că-s doi homosexuali ce se ceartă pentru o bucată de mătase; Frica zilei de azi înfrânge întotdeauna frica zilei de mâine; Atâta timp cât nu primesc bani, pretind să mi se spună domnule!" Şi romanele poliţiste de odinioară erau literatură, nu pornografia de acum. * Analiştii de tot felul despică firu-n patru apropo de întâlnirea la nivel înalt Vladimir Putin-Joe Biden. Poate cu Trump ar fi avut ceva probleme "digestive" Vladimir Vladimirovici, dar pe acest "Joe Limonadă” îl soarbe şi-l înghite ca pe-o aspirină expirată! * În­tr-un loc, poetul profesor loan Radu Văcărescu numeşte Sibiul "un oraş-grădină", ceea ce mi se pare, dacă nu fals, cel puţin exagerat, fiindcă centrul istoric, cel cu care ne fălim şi ieşim în faţa vizitatorilor nu-i decât un deşert de asfalt cu case în ruină. Continuăm să ne lă­udăm cu acest oraş "în care stradelele poartă încă urme­le paşilor lui Radu Stanca, Nego, Doinaş, Balotă, Gary Sârbu, Aichelburg şi ceilalţi sibioţi care au format Cercul literar, adevărata tradiţie cultura­lă a cetăţii". La Sibiu, am ajuns să cam trăim numai din amintiri, din păcate! * Am citit că, într-un sondaj re­cent, "Pe aripile vântului", romanul Margaretei Mitchell, este aşezat de publicul american pe locul al doilea, imediat după Biblie. La cât citesc americanii, nici nu mă mir că au rămas la două cărţi scrise cu mult timp în urmă! * În Franţa, "paznicul" limbii este Academia, pentru că acolo, limba franceză este considerată principalul bun naţional. La noi, fiecare vorbeşte cum îi trăzneşte prin cap (la tv) şi scrie după reguli proprii (în gazete), Academia dormitând. Doamne fereşte să se apuce parlamentul să "reformeze" limba că vom ajunge să nu ne mai înţelegem între noi nici ca acum. * Deşi suntem într-o criză profundă, morală şi materială - pe care numai cei care sunt la putere nu o observă - o bucurie tot mi-a mai rămas: se scriu şi se tipăresc cărţi, se traduc şi se tipăresc cărţi, mai sunt edituri care supravieţuiesc. Necazul este că s-a redus numărul de cititori tineri, cam tot noi, cei "vechi", cu ochelari tot mai... performanţi, cumpărăm şi citim, ca într-o cursă pe ultima sută de metri! * Un personaj politic important, pe nume Traian Băsescu, a făcut o afirmaţie interesantă: "Ceauşescu ar fi putut să rămână un preşedinte de seamă, dacă rămânea la putere doar un deceniu". Cred că are dreptate, fiindcă primii ani de "domnie" au fost benefici pentru români şi România (1965-1975). Iar la vremea aceea existau oameni capabili să-i ia locul... Acum, cine-l înlocuieşte pe lohannis?