Aşa credea şi spunea Friedrich Nietzsche: "Cunosc viaţa mai bine decât alţii, pentru că de-atâtea ori eram cât pe-aci s-o pierd. Numai durerea cea mare este liberatorul suprem al spiritului. Numai ea ne sileşte să pătrundem în adâncimile noastre din urmă". Aşa o fi la filozofi: eu când sunt bolnav, nu mă gândesc decât la ce bine-i să fii sănătos şi cât de repede uit suferinţa după ce aceasta a trecut. Se zice că, pe când se află exilat de englezi pe Insula Sf. Elena, Napoleon ar fi spus: "Când China se va trezi, lumea se va cutremura". N-aş crede că pe surghiunit îl interesa, la vremea aceea, soarta lumii, fiind preocupat să-şi scrie memoriile pentru posteritate. Oricum, lumea se cutremură cu ori fără China trează. Apropo, jurnalistul francez Michel Richard scrie: "Dacă ar exista un Tribunal penal internaţional adecvat, ar trebui să dăm în judecată China cu următoarele capete de acuzare: atentat la sănătatea mondială şi crimă de război sanitar" * Se vede treaba că există câte un Gâdea, Ciuvică, Banciu, Tudor, Ursu, Badea, Rareş Bogdan şi pe alte meleaguri...* Istoricul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, scrie: "A le fixa bătrânilor ore de ieşire în lesă, a le construi ţarcuri, a-i despărţi complet de lume, de lumea lor, pe care şi ei au creat-o, este absurd. Tinerii de azi vor deveni şi ei, iremediabil şi indubitabil, bătrâni". Sunt de aceeaşi părere, dar asta au ajută la nimic. * Obez gradul doi fiind diagnosticat, este firesc să respir mai greu când mă grăbesc sau am bagaj, aşa că nu port botniţă până când aceasta nu devine obligatorie şi nu voi avea încotro. Aşa se face că am intrat la magazinul Express să cumpăr nişte lămâi. O doamnă cu căciuliţa trasă până la sprâncene şi masca până la rădăcina nasului, când m-a văzut, m-a ocolit în grabă, de parcă l-ar fi văzut pe Ucigă-l Toaca şi-a stat la 4 - 5 metri până am plecat din zona fructelor. Aş fi vrut să-i spun zicala din bătrâni că "de ce ţi-e frică nu scapi", dar m-am abţinut. Vă mai amintiţi obiectivul major al lui Ceauşescu: "Formarea omului nou". Recent, am citit că "avem nevoie de o nouă normalitate". Hai să vorbim ca să n-adormim! * În Româmia, în 8 septembrie 1950 a avut loc prima reorganizare administrativă, apoi, în urma modificării legii, în 1952, a fost creată Regiunea Autonomă Maghiară, cu o suprafaţă de 13.550 mp şi 730.000 de locuitori, Iimbile oficiale fiind româna şi maghiara. "Experimentul" a funcţionat timp de 16 ani, până când Ceauşescu a pus picioru-n prag şi-a recreat judeţele actuale. Întrebare retorică: de ce nu s-au revoltat secuii atunci şi li s-a sculat de autonomie acum? Mie mi se pare Iohannis mai "fioros" ca înfăţişare decât Ceauşescu. Barca de salvare pentru cultura din România în această perioadă de criză ar fi Administraţia Fondului Cultural Naţional, dar acesta este finanţat din veniturile Loteriei Romane. Numai că isteţii noştri conducători au sistat şi activitatea Loteriei, care ar mai fi adus ceva bani la buget de la fraieri ca mine, care nu-s puţini! * Conform statisticilor, românii reprezintă 23 la sută dintre străinii rezidenţi în Italia, dar puteţi să-i adăugaţi şi pe cei neînregistraţi, adică 1.200.000 plus. . . De ce se simt conaţionalii noştri mai bine acolo decât în alte ţări? Simplu, fiindcă macaronarii sunt precum mămăligarii sau invers: flecari, gălăgioşi, comunicativi, exuberanţi, familişti, superficiali... Dacă în Germania românii merg doar sa muncească şi să câştige, în Italia mulţi rămân pentru că le place, fiind un fel de Românie mai evoluată din punctul de vedere economic. Pentru toţi, dorul rămâne nealterat. Casa, maşina, banii din bancă n-ar trebuie să fie un scop, ci un mijloc de a-ţi face existenţa...suportabilă.