* Suntem în săptămâna a 27-a după Rusalii. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Lc. 13, 10-17) ne prezină vindecarea de către Mântuitorul a unei femei gârbove, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Această femeie, în pofida bolii şi neputinţei, care de 18 ani o ţinea aplecată cu faţa la pământ, frecventa cu regularitate sinagoga spre a se ruga lui Dumnezeu.
Văzând-o Iisus într-o zi de sâmbătă, a chemat-o la El şi i-a zis: "Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!", apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar femeia îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Această minune îl va revolta pe mai-marele sinagogii, care a văzut în ea un act de încălcare a legii, întrucât sâmbăta, la evrei, era interzisă orice activitate, printr-o interpretare deformată a poruncilor lui Dumnezeu. Fariseii şi cărturarii merseseră atât de departe în interpretarea legii, încât interziceau şi facerea binelui în zi de sabat, ceea ce era o mare absurditate.
Prin această minune, Mântuitorul le-a dat o puternică palmă morală acestora, arătându-le că ei preţuiau mai mult animalele decât oamenii. "Făţarnicilor! Fiecare din voi nu dezleagă oare sâmbăta boul sau asinul său de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar această fiică a lui Avraam... nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?".
Din păcate, răutatea nu-i lăsa să vadă nici pe femeia vindecată şi nici pe Dumnezeu, cel care a vindecat-o. De aceea, Iisus îi numeşte făţarnici, pentru că legea nu putea opri de la facerea binelui, ci numai de la facerea răului.
De altfel, instituţia sâmbetei îmbătrânise şi se apropia de moarte. Ea nu mai era ziua de odihnă a spiritului, ci căpătase mai mult o semnificaţie exterioară, represivă, cu o mulţime de oprelişti. Iisus îi prevede înlocuirea ei cu o altă zi.
* Miercuri, 12 decembrie, calendarul creştin face pomenirea Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei. Acesta s-a născut în părţile Ostrovului Ciprului, din părinţi simpli, dar temători de Dumnezeu. El a trăit pe vremea împărăţiei lui Constantin cel Mare şi a fiului său Constant.
În tinereţe a fost păstor de oi, iar însurat fiind, a avut o fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa.
Pentru sfinţenia vieţii lui, după ce i-a murit soţia, a fost episcop în Cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, şi a primit de la Dumnezeu darul tămăduirilor, fiind un adevărat făcător de minuni. Caracteristica fundamentală a vieţii şi operei sale a fost dragostea de Dumnezeu şi de oameni, dovedindu-se un slujitor desăvârşit al Bisericii lui Hristos. Acestui sfânt i se arătau îngerii şi-i slujeau la Sfânta Liturghie, cântând împreună cu el. Ca apărător al credinţei celei adevărate, el a stat neclintit alături de Sf. Părinţi de la Sinodul I ecumenic de la Niceea împotriva ereticului Arie, mărturisind că Hristos este cu adevărat de o fiinţă cu Tatăl, arătând prin puterea minunii Taina Sfintei Treimi, ascunsă într-o cărămidă, respectiv: pământ, foc şi apă.
S-a mutat la Domnul în anul 347, iar sfintele sale moaşte se află astăzi într-o raclă de mult preţ, în insula Corfu, unde săvârşesc numeroase minuni.