În fiecare an, pe 21 mai, Biserica Creºtinã face pomenirea Sf.Constantin cel Mare ºi a mamei sale Elena, numindu-i "cei întocmai cu Apostolii". ªi aceasta pentru deosebitã activitate misionarã desãvârºitã ca adevãraþi trimiºi ai lui Dumnezeu pe pãmânt, în secolul al lV-lea.

Sf. Împărat Constantin cel Mare (306-337) este una din personalităţile de seamă ale istoriei universale. Până la el, Biserica Creştină a îndurat vreme de 300 de ani, persecuţii grele din partea împăraţilor romani. Convertirea lui la creş­ tinism a însemnat o mare cotitură în istoria omenirii şi s-a făcut prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. Dacă în cazul Sf. Ap. Pavel o lumină puternică, pe drumul Damascului, îi va schimba viaţa, făcându-l din prigonitor al creştinilor cel mai mare Apostol al neamurilor, în cazul Sf. Împărat Constantin, în ajunul luptei cu Maxentiu, o lumină sub forma Sfintei Cruci i s-a arătat pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, însoţită de mesajul " în acest semn vei învinge". Iar, noaptea în timpul somnului i s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos, cerându-i să pună pe steagurile soldaţilor monogramul HRISTOS  (XP), spre a le servi drept semn protector în lupte. Si într-adevăr, în lupta care a urmat de la Podul Vulturilor de lângă Roma, din 28 Octombrie 312, Constantin cu o mică armată (15.000 soldaţi), îl învinge pe Maxentiu care avea o armată de zece ori mai numeroasă (150.000 soldaţi). Rezultatul acestei intervenţii divine va fi decisiv în convertirea împăratului. Astfel, prin Edictul de la Milan (ian. 313), Împăratul Constantin cel Mare va acorda libertate religioasă deplină creştinismului, care astfel va deveni religie permisă în Imperiu. Mai mult, Sf.Constantin cel Mare nu s-a rezumat numai la acordarea de libertate Bisericii Creştine, ci a devenit protectorul şi misionarul ei, favorizând-o prin tot ceea ce a putut mai ales prin actele emise ulterior. În toate aceste măsuri întreprinse în favoarea creştinilor, Sf Constantin a fost îndrumat şi consiliat de mama sa, Sf. Elena, o creştină evlavioasă. De acum, împăratul va emite legi cu profund caracter creştin. Astfel, a dat episcopilor şi preoţilor dreptul de a elibera sclavi şi a-i proclama liberi în Biserică. Acordă episcopilor sume importante din tezaurul statului pentru ridicarea de biserici şi acţiuni filantropice. Interzice aruncarea (uciderea) copiilor şi vinderea lor, care era o practică răspândită în Imperiu, prin acordarea de ajutoare părinţilor săraci. Printr-o lege în anul 321, Sf.Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, duminica, ziua de odihnă a creştinilor. Pentru unitatea Bisericii creştine, în anul 325, convoacă primă adunare a episcopilor din lume, la Niceea, unde cei 318 Sf. Părinţi au luat în discuţie erezia lui Arie, care tulbura Imperiul. Sf. Constantin şi mama sa Elena au construit numeroase biserici în Constantinopol, Roma, Micomidia şi alte oraşe, dar mai cu seamă în Ţara Sfântă, la Ierusalim, în locurile marcate de prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos.

Sf. Elena va merge personal la Ierusalim şi va întreprinde numeroase săpături, până va descoperi lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. Sf. Constantin cel Mare va trece la cele veşnice pe 22 mai 337, fiind înmormântat cu mare fast în Biserica Sfinţii Apostoli, din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite şi mai ales pentru marile servicii aduse creştinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecându-l în rândul sfinţilor şi numindu-l " Cel întocmai cu Apostolii". Şi aceasta pentru că a contribuit asemenea unui apostol, la propovăduirea şi răspândirea creştinismului, nu la nivelul unei cetăţi sau ţinut, ci în întregul Imperiu Roman.