Libertatea de exprimare a ajuns aşa liberă în România, încât unii, graţie acestui drept fundamental al omului, au ajuns ba să bată câmpii până la limita loviturilor cauzatoare de moarte (a câmpilor) ba să spună lucruri mai trăznite decât copiii care spuneau lucruri trăznite (dar măcar simpatice) la emisiunea lui Ianţu de pe Prima (Prima era?) ori să ceară chiar interzicerea libertăţii de exprimare, atunci când exprimarea nu le convine lor sau găştii din care fac parte. Indiferent dacă din gură sau din tastatură, românul e mare specialist în a avea păreri. De la formator la consumator, de la scriitor în frac la simplu postac. Şi cum avem o viaţă politico-socială "unicată", unicate sunt şi apariţiile, comportamentele, părerile unora. Ceea ce e bine, că, dacă ele nu ar fi, eu n-aş avea materie primă pentru ceea ce urmează.

"E uşor să comentezi de pe margine..."

... Mi-a spus un comentator din zona USR-Proteste, când am spus/scris că politica românească este ceva cu "penali vs. penibili". Păi, măi dragă, uite cum stă treaba. Nu mă poate obliga nimeni să mă înregimentez, obligatoriu, într-o gaşcă politică sau civică, doar pentru a le/vă îngroşa rândurile şi pentru a fi un roboţel care să dea din gură la ordin, să dea din mâini tot la ordin, să fluture lozinci idem, la ordin. Au încercat unii mai perverşi decât voi asta, se numeau comunişti, mi-au tras o ţeapă înscriindu-mă în UTC, aşa, cu clasa, la metru cub (că aşa era meciul atunci) în a VIII-a (la Liceul IPAS, da, era unul, nu l-am uitat nici până azi, îi spuneau „Norman”, dansa efectiv tango cu steagul Uniunii Tineretului Comunist, noi ne spărgeam de râs, profesorii făceau spume că se compromitea ceremonialul, băiatul acela era mai anticomunist decât toţi ‘telectualii care acum se dau mari disidenţi). Apoi au încercat ăştia, maturii din PCR. "Nu vrei să intri în Partid?". Pentru cei care nu au trăit vremurile precizez că asta nu era o întrebare, ci o ameninţare. Eu îi tot lălăiam că nu, că hâr câ mâr, că poate mai încolo, şi tot aşa, până a venit 1989 şi am scăpat necomunist pe ultima sută de metri, că eram în armată şi acolo nu te mai întreba, ci ori te băga direct, ori ţi se aranja o viaţă definită în zonă ca "a lui Berilă". Am scăpat nesemnând pactul cu diavolul roşu, numai bine ca să apară acum TeFeLe-u' să mă cadorisească cu epitetul încriminant de taman "roşu”, şi taman comunist, pentru motivul că nu-s cu ei şi nu-s ca ei. Apoi au încercat şi alţii şi le-am spus "pas", păstrând o distanţă amiabilă şi alegând sărăcia libertăţii de opinie, neîngrădită de platforme-program şi alte hăulite de partid.

Da e uşor să comentezi „de pe margine”, dragă colegule. Pentru că de pe margine ai o viziune mai largă decât în pluton sau în coloană, unde vezi numai ceafa celui din faţă şi ţii cadenţa impusă. De pe margine vezi că cei care se consideră mulţi pentru că-s adunaţi grămadă, sunt puţini de fapt. De pe margine rişti să te înjure toţi pentru „neimplicare”, dar măcar îi poţi înjura şi tu pe toţi, fără a ţi se arăta cartonaşul pe linie ierarhică, cum au păţit unii de la un maaaaare partid civic care s-au luat de cine nu le ordonase maaaaarele partid civic şi şi-au cam auzit-o. Acu e clar? Vei spune nu, dar nu-mi pasă. Chiar mi se efectiv rupe.

Am zis de USR? Acum văd că IAR se foloseşte de orice eveniment pentru a trage ceva  pe spuza lui electorală. După ce a politizat moartea Doinei Cornea, arogându-şi dreptul de continuatori ai luptei marelui disident ("e rândul nostru să menţinem România pe calea democraţiei şi a valorilor europene care ne definesc"), de Înălţarea Domnului/Ziua Eroilor aflu că "România a fost făcută de oameni care nu au stat deoparte!". Într-o zi, la o cafea, le voi explica diferenţa dintre eroii de atunci şi activiştii de acum. Dar îmi imaginez cât a durut  să se scrie "Hristos s-a Înălţat"...

CTP – BAC – Vot sau cum să-ţi bagi ceva în drepturile omului

Nu ştiu câţi dintre voi ştiu, domnul Cristian Tudor Popescu, also known as CTP, a propus, acu' ceva vreme, la DIGI în direct, ca ăia care nu au diploma de BAC să nu mai aibă drept de vot. Că cică sunt proşti şi votează cu cine nu trebuie. Sau cu cine nu vrea el. Sau cu cine nu vor alţii printre care şi el.

Publicaţia online Republica, păstorită de domnia sa, chiar a comis un sondaj de opinie: „Doar persoanele care au luat bacalaureatul să poată vota! Sunteți de acord cu propunerea lui Cristian Tudor Popescu?”.

Dar nu ar fi mai bine ca doar persoanele nominalizate de CTP să voteze? Să facă el o listă cu "numele şi pronumele”, ocupaţia, filme vizionate şi preferate (neapărat "Călăuza" de Tarkovski), apetenţa pentru tenis, cărţi SF citite (neapărat "Planetarium" de un anume Cristian T. Popescu), hobbiuri şi dacă se poate,  preferinţe electorale, religie, să le trimită la BEC şi BEJ-uri cu menţiunea „ăştia’s şi GATA”.

Uite eu plusez. Fiecare categorie socială şi studioasă, ca să nu fie poluată de grobienii şi proletarii şi şantieriştii şi salopetarii ăia cu mâinile jegoase şi trusa de scule după umăr, să primească servicii doar de la cei cu studii similare. De exemplu, doctorii (adică cei cu "dr." în faţa numelui), artiştii plastici sau elastici, poeţii cu cărţi şi în cărţi, fi-lo-zo-fii, publiciştii comentatori cu ore la faculte de jurna’, sau alte categorii de la BAC în sus, să beneficieze de servicii de salubrizare, întreţinere apă-canal, reparaţii electrice şi auto, masă-casă şi cazare, servire la restaurant, desfundat budele, doar de la cei cu studii similare. Adică degeaba eşti un instalator bun, care face treaba iute, nu cere bani în plus şi nu lasă murdar pe jos după intervenţie, dar nu ai minimum diploma de BAC. Fă, vere, pentru cei de teapa ta, nu te încurca cu elitele, da? Că le pică rangul şi ranga.

CTP o scaldă acum justificativ în editoriale de succes în lumea lui, dar degeaba. Discriminarea s-a comis. Şi aici nu e vorba de coafura de pavian a primei ministre, ci de o întreagă categorie de populaţie. Azi-mâine voi afla că doar cei cu doctoratul în ştiinţe politice la Grenoblă, editorialiştii care au scris SeFe cu un personaj numit  Cassargoz, care nu sunt „cretincioşi” (tot din arsenalul cetepist luată expresia), şi aşa mai departe, au dreptul de a vota. Sau de a gândi. Sau de a exista. 

Cât despre mine, între nişte intelectuali care nu se sparg şi nu se strică indiferent de regimul politic oficial, ba cad repetitiv în picioare şi sunt în cărţi indiferent de cine e la platanele puterii, care scuipă sau pupă în kur după cum e moda sau după cum are dispoziţie de la sponsori, pentru ca după aia să scuipe unde au pupat şi să pupe unde au scuipat, cu seninătatea unui senil şi unul cu 6 clase care sapă şanţuri ori unul cu profesionala care e stăpân pe meseria lui, îi prefer pe cei din urmă. De ce? De aia.

Trăiască dublul standard al partenerelor de viaţă!

Mai ştiţi ce distracţie-ce mişto era când, la Congresul PSD („Ciu-Ma Ro-Şi-E!”), liderul partidului, Liviu Dragnea, (fost în PDL, actual PNL, dar cui îi pasă?) a apărut cu prietena sa care e mai tânără decât el cu „decât” 30 de ani? Ce glume, ba că e cu tac-so, ba că asta e „familia tradiţională” a fraierilor de ortodocşi, ba că una, ba că alta, ba că umblă cu penalul, ba că ce o fi văzut la ăsta, ba că ştim noi de ce... Toţi aveau impresia că dacă fac un mişto cât mai borât de ei, se umple daddy de coco şi pleacă, ruşinat, în Tonga sau Lesotho şi scapă ţara de guvernarea PSD şi ajung la putere ăilalţi, de nu mai are Resist Trump, pardon Rezistul românesc, obiectul muncii. În fine, morala ar fi asta, că Dragnea nu ar avea dreptul la o femeie decât din „liga” lui de vârstă. Că doar nu e Macron, că el e cu Europa. Sau că Dragnea nici nu ar avea dreptul la o femeie, că e un penal. Deci Dragnea e naşpa că are pe una mai tânără decât el, care este. Şi are şi mustaţă.

Dar acu aflai, cum spune olteanul, că domnnul Mihai Şora, unul din cei mai bătrâni susţinători a ceea ce a mai rămas din proteste, pe care îl admir pentru simplul (şi singurul) motiv că, în Anul Centenar, cu vârsta de 2 ani peste el (adică la 102 ani) are mintea mai tânără decât mine, are o soţie cu 50 şi ceva de ani mai TÂNĂRĂ decât el, (deci mai tânără decât mine).

Ce facem acum? Îl băgăm în aceeaşi oală cu Liviu? Că, nu-i aşa, nu e cool, nu dă bine la imagine dacă există discrepanţe de vârstă între cupluri. Că aţi trecut în revistă atunci cu Dragnea pe toţi posesorii de soţii "under age"-ul soţului, de nici uitatul Viorel Lis, ex-primar al Bucureştiului, n-a scăpat...

Nu, pentru că iar avem dublu standard, aici. Aşa cum e discriminare să faci o femeie proastă, dar toţi aplaudă dacă o faci proastă pe Dăncilă. La fel cum jandarmii sunt buni când îi pun la punct pe interlopi dar sunt nişte brute ale regimului exploatator dacă doar privesc mai nuştiucum un activist care îşi face numărul de actorie.

Aş scrie destule despre domnul Şora care să nu placă lumii cool şi funny, şi să le placă celorlalţi, dar nu o fac. Omul, repet, îmi place, chiar dacă nu simpatizez cu opţiunile şi ieşirile lui publice. Are soţie mai tânără. Şi ce? Dragnea are prietenă mai tânără. Şi ce? Hai să lăsăm mahalaua şi să ne vedem de treburi mai serioase. Uite una, sine ira et studio.

Un coleg de la TVR l-a făcut, într-un acces de furie virtuală, pe Şora, "comunist prăfuit". Destul de urât. Da, Mihai Şora a fost membru în Partidul Comunist Francez. Într-o perioadă în care, în Franţa, neutri erau doar negustorii de şireturi şi bişniţarii de la Bursa Neagră. Unii au făcut gât pe tema asta, dar eu, ca anticomunist ce sunt, l-am înţeles. Era romantismul tinereţii. Asta l-a făcut să (re)vină şi în România Populară, crezând, ca orice stângist occidental, că aici e paradisul Proletarilor (din toate ţările uniţi-vă!). Ana Pauker l-a ţinut pe lângă ea (nu cred că de dragul lui, ci de cel al imaginii de comunist internaţionalist) şi nu l-a lăsat să se întoarcă în Franţa. Nu ştiu dacă a fost rău sau nu că s-a descurcat cumva la vremea aceea, în sensul că nu l-au aruncat în puşcărie, cert este că nu a dat în proletcultismul găunos al unui Arghezi, Beniuc, Banuş, Deşliu, Sadoveanu, etc.

Ce m-a enervat a fost când am aflat că a cochetat cam mult cu FSN-ul lui Iliescu. Şi că chiar i-a plăcut ca ministru în guvernarea frontistă încât a mai cerut o dată, dacă se poate. Păi domnule, FSN este strămoşul lui PSD. Nu se face să profiţi atunci iar acum să îi înjuri. Nu e etic. Chiar dacă merită.

Dar totuşi, Mihai Şora este printre puţinele VIP-uri ale lui REZIST faţă de care am un mare respect. Pentru că deţine tot ce lipseşte extremiştilor din tineretul pretins revoluţionar. Dacă ar fi fost mai mulţi Şora pe acolo, hai să spunem că mişcarea ar fi arătat altfel şi ar fi dat şi rezultate. Dar nu este. 

Bădiţă, democraţia, avionul şi alte chestii

Florin Bădiţă este un personaj interesant. Este un idol pentru cei din proximitatea lui, a fost premiat de Forbes pentru anumite motive, are în grijă "nucleul" de îndemnat la proteste numit "Corupţia ucide". Este un înjurat de adversarii care-l cunosc şi care se iau de detalii de suprafaţă. Este suficient de necunoscut pentru cei care nu sunt preocupaţi de proteste şi media.

Chiar dacă luptă, teoretic, pentru democraţie şi Europa, are uneori nişte ieşiri total anti-democratice.

De exemplu, a cerut, pe pagina sa de facebook, interzicerea postului România TV. Pentru că au spus cei de acolo nuştiuce bălării despre protestatari. Ce e drept e drept, RTV nu e un canal TV credibil, dacă îi urmăreşti ai, treptat impresia că nu eşti în siguranţă nici afară, nici pe stradă, pentru că din minut în minut te paşte ceva: crime, dezastre, războaie cel puţin mondiale, inundaţii, în fine, orice. Nu mai pomenesc de discuţiile politice interminabile la care am nervi să privesc doar 2-3 secunde. Dar ăsta nu e un motiv să INTERZICI. Aşa sunt sute de pagini media cu super-minciuni. Le interzici şi pe alea? Mai ales că demersul, sau na, intenţia lui Bădiţă se referă exclusiv la faza cu protestatarii, deci e o chestie personală în definitiv. La fel, cu ceva timp înainte, se pare că a clasat la "fake.news" nişte pagini ortodoxe doar pentru că erau ortodoxe.

Îl urmăresc pe Florin Bădiţă pentru că pagina lui de profil îmi oferă înformaţii simpatice. Recent, a fost revoltat de faptul că oamenii aplaudă când avionul aterizeată, aşa, "3 points landing". Citez "De ce c***t aplaudați mă? A aterizat avionul. Aşa, şi? Credeai că mori, noroc că ai scăpat, Doamne ajută, ce noroc am avut. Luați cu pită puţină statistică, gândire critică şi alte lucruri mai utile."

Cineva îi răspunde: "Am zburat cu avioane fără picior de român. Oamenii aplaudă iscusința pilotului, mai ales la aterizări ce par dificile".

Florin Bădiţă: "Atunci da, dar nu la un zbor super lin"

Altcineva îi răspunde şi el. "Cine a făcut ca acel zbor să fie lin? Zborul, pilotul automat sau pilotul?"

Florin Bădiţă: „Vremea".

Postarea e publică pentru orice conectat la facebook şi poate fi verificată. Deci să ne înţelegem. Pilotul nu trebuie aplaudat că te aduce în siguranţă pe pistă, că ce e şi ăla, un şofer de avion şi atât. Plus că el nu are niciun merit, ci VREMEA. VREMEA pilotează avionul. Cu o asemenea logică, înţeleg acum de ce protestele joacă sârba tot pe loc de peste un an cu rezultate doar în tonele de poze profi, videouri Low Quality şi postări deja plicticoase. Poate vremea conduce şi protestele....

În loc de final

Nu m-am revoltat prea tare pe piesa Israeului de la Eurovision, că a luat locul 1. Nu m-a deranjat nici prezenţa scenică, mai puţin gesturile de posedaţi ale dansatorilor. Melodia e ciudată, îmi aminteşte puţin de Subcarpaţi, prestaţia vocală are flow... Dar pentru mine locul 1 a fost Estonia. Dar de mult Eurovisionul s-a transformai în Polit-Vision. Păcat.    

 

surse foto: pixabay.com, paginile facebook Crisian Tudor Popescu, Florin Badita, Mihai Sora. Acid Photo, Republica