Ca să ajungă arestatul de azi, Bercea n-a avut nevoie decât de una bucată lipsă de caracter, de cârdăşia oamenilor legii, tupeu cât încape şi buzunare doldora. A, şi Codruţa, să fie uşor neatentă, ca să nu îi zic uitucă. De salbele atârnate la gâtul fostei prime doamne nu mai e, cred, cazul s-amintesc. Aşa cum nici cu pupăturile zemoase, ţucălate soţului fostei prime doamne, nu cred că merită să ne mai îngreţoşăm, nici măcar memoria. Glumeam, ce săriţi aşa? Bineînţeles că de nimic din toate ăstea n-a avut Bercea nevoie ca să ajungă ce e azi. Şi ştiţi de ce? Păi, ca să ajungă ce e azi, Bercea n-a avut nevoie decât de o educaţie aleasă, acompaniată de ore de pian – că ulterior a dat-o pe pian de piept nu-i vina lui, ci a ursitoarelor – Ravel la greu, Chopin grupa mare şi Wagner fără număr, stâlpii copilăriei i-au fost până la întâlnirea cu Slova şi sora ei mai mare, Cartea. Întâlnire care i-a schimbat viaţa, luându-i-o, practic, la rindeluit. Respectarea legii, căutătura blajină, de sfânt, sfiala vecină cu timiditatea, filantropia şi sufletul de harpă l-au pricopsit, nemiloase, cu multe dosare penale, peste o sută zic fomiştii care ştiu cu ce să mănâncă şi gura lor Codul Penal. În calea desăvârşirii, coji de banane pe jos şi bile de rulmenţi i-au aruncat nişte judecători care, ca şi când asta nu era îndeajuns, mai erau şi olteni pe deasupra. Ca şi când nici asta n-ar fi îndeajuns, şefei Tribunalului Olt i-au fost absolut îndeajuns 200.000 de euro ca să uite de dosarele lui Bercea şi ani la rândul să-l lase pe drumuri. Şi asta exact când ne luarăm ţara înapoi, iar Justiţia, ridicată din şanţ, se scutura de colb, scrutând să vază: duba aia albă-i Smurdul sau VW-ul cu mascaţi? Şi dacă e, de ce-i scrie „atnalubmA” pe capotă?  

Fără toate astea, Bercea ar fi fost azi un respectabil agent, probabil de vânzări. La cum îl ajută carisma, căzută pradă persuasiunii, cine să-l refuze chiar dacă promoţia-i la fiare de călcat în picioare? “Fiare de călcat” am zis, că de era promoţie la şişuri bune de frăgezit nepoţii, făceam cumva şi reformulam. 

# Îngrozit că aleşii uneltesc să mi ţi-l scape pe Şova, gândul.info a găsit leac de cojocul senatorilor, că altfel nu pot să le zic: “Contactează-ţi senatorul şi întreabă-l cum votează la cererea DNA de arestare a lui Şova”. Şi dă-i, şi oferă “Contactele tuturor celor 168 de senatori care decid dacă Şova va fi cercetat sau nu în libertate”. Fssssss! Subţire. Subţire rău! Păi, dacă vroia să-i doară, mai bine le dădeau adresele de domiciliu, eventual cu poze cu tot. Să ştim, barem, care-s la parter, care au balcon sau măcar un geamlâc la stradă ...

# Hodoronc – tro(n)c: între timp, Şova a scăpat, votul pentru arestarea sa fiind blocat de o semnătură: “E pentru prima dată când se întâmplă aşa ceva, nu este în regulă, nu e moral”, suspină preşedintele Comisiei Juridice. Na poftim! Nu m-aţi crezut când v-am spus că ăştia ne iau de proşti doar fiindcă le dăm ocazia! Cică-i „prima dată”! Păi, ce-i „prima dată” când cârdăşia colegilor face zid în jurul unui puşcăriabil? Cât despre “nu este în regulă, nu e moral”, asta se califică direct la categoria “Cap în gură”. Cum să vorbeşti mă, de “moralitate”, în preajma parlamentarilor?

# Aşteptările lui Dragnea de la noul ministru al Finanţelor: „Mi-aş dori să fie un coleg cel puţin la fel de bun, deschis şi vizionar ca Darius. Nu e înghesuială foarte mare”. Corect. Darius ăsta a fost chiar bun. Cum s-a mulţumit el cu "decât" două milioane, când putea fi un hapsân ca Horică de la ANI. Că Horică nici măcar la primele 75 de milioane nu s-a mai stâmpărat. Ce bine că, printre atâtea tube şi tromboane, mai sunt şi suflete de vioară!

# Băsescu are o propunere pentru „mămicuţa în luna a opta”, Gabriela Vrânceanu Firea. Mda, să vedem, cine ştie? Ia, duduia rujată, cu ochi cât cepele, ia ziceţi doamnă: „Băse are o propunere în sensul că vrea să-i mai facă la doamna Firea încă un copil, în caz că nu-l mai găseşte acasă pe Pandele!” Vai, doamnă, şi pe cuvânt că-mi păreaţi femeie serioasă! Altcineva, da: „Băse vrea să-i arate măcar cum se face, dacă tot e şi doamna Firea blondă ca doamna Udrea, hă-hă-hă, ... ăsta, pardon, hi-hi-hi!”

Ruşine! RU-ŞI-NE! Ca să nu mai vorbiţi prostii, luaţi-vă ceva de notat, că-s sătul să se tot işte pricini: de propus, Băse i-a propus doamnei Firea să-i boteze copilul! Probabil ca să se revanşeze că era s-o lase fără soţ şi tată. No, să mai zică lumea că fostul preşedinte nu are suflet!

 

Cel mai nociv preşedinte? Evident, următorul!

 

# Un sondaj cu solzi şi guşă face gura mare, încăierând opinenţi online: „Cine a fost cel mai nociv preşedinte pentru România după 1989?” Dacă mă întrebau şi pe mine, aş fi spus că cel mai nociv e întotdeauna următorul, dar cum nu mă-ntreabă nimeni, nu zic.

# „Un sondaj de opinie comandat de PSD şi datat ianuarie 2015 arată că 91% dintre alegători consideră că toate partidele ar trebui să renunţe la liderii care au probleme în justiţie. Parlamentul continuă însă să aplice o dublă măsură atunci când se supun la vot cereri ale procurorilor de încuviinţare a reţinerii sau arestării unui fost ministru care are şi calitatea de deputat sau senator”. Tare-s curios: cine or fi berbecii în stare să plătească pentru astfel de sondaje cu astfel de concluzii?

# Uite, dacă tot e pe bază de sondaje, propun eu unul: cine ştie ce-o fi-n capul celorlalţi nouă la sută? Prin „cap” înţelegându-se, evident, spaţiul care face legătura-ntre urechi.

# Fostul ministru Corneliu Dobriţoiu a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Case pentru generali”. Foştii demnitari îmbătrânind liniştiţi la casele lor devin mai greu de găsit decât mezelurile fără E-uri. „Îmbătrânind liniştiţi” am zis, că foşti demnitari pe care să-i pomenim cu plăcere n-are rost să caut. Mai degrabă găsesc cai şi verzi, şi pe pereţi.

# Îngrijorat de ceea ce numeşte „împuţinarea naşterilor”, Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuţ, a găsit remediul: „Fiecare familie ar trebui să aibă măcar trei copilaşi”. Mda, însă ar trebui ca şi protecţia familiei să fie protecţia familiei, alocaţia alocaţie, nivelul de trai nivel de trai, grădiniţa grădiniţă, şcoala şcoală, iar ţara ţară. A, era să uit: şi taxele plătite la stat, taxe plătite la stat. Fără excepţii. De smerenie vorbim când opulenţa n-o să îşi mai vâre coada.