Dacă v-aţi săturat de minciuni şi prezentări false ale carierei, în care s-au topit, inevitabil încrederi şi respect, merită să vă reveniţi în realitatea demnităţii citind un volum al lui Cristian Bădiliţă, Sfinţi Păgâni, Iudei şi Creştini. Biografiile spirituale din Antichitatea târzie (Ed. Litera, Bucureşti,  colecţia Carte Pentru Toţi, 2021, 287 pg.).  E scriitura unui om fascinat de patrologie- este Doctor al Universităţii Paris IV Sorbona cu teza Metamorfozele Anticristului la Părinţii Bisericii- a cărui formare a continuat în Spania (Seminarul Conciliar, Madrid) sau Italia (Pisa şi Trento), s-a desăvârşit prin cele 8 volume de traducere a Septuagintei (sub egida New Europe College) ori traducerea comentată a Noului Testament (6 volume). Autor a 70 de volume unele dintre ele vădesc un stil apologetic bazat pe adevăr- chiar când doare- ori pe o electrizantă capacitate de sinteză. Recent a publicat Iluminişuri. Despre martiri, katechoni, erezii (Vremea, 2020) ori Glafire. Teme fierbinţi ale creştinismului (ediţie a 2-a, Litera, 2021). Mă întâlnesc cu textul Scripturii în traducerea mea în rubrica-joc, Paznicul farului de la Radio Actualităţi, unde Alexandru Rusu- prieten comun şi realizator deloc comun – preferă să-mi ofere varianta sa efortului de exegeză ce mi-l propune. Mereu l-am admirat pentru inflexiunea în faţa prostiei ori mediocrităţii asumată ca soluţie la vreme de trădare a valorilor. Izvor de observaţie atentă a creştinismului primar, excelent dozat în informaţii, Cristian Bădiliţă ne provoacă la o lectură de care, recunosc, aveam nevoie. E traducerea muncii sale în limba franceză, acum 15 ani, dar traducerea îi aparţine şi publicarea sa în limba română aduce plusul de tensiune pozitivă în înţelegerea jertfei, vieţii asumate şi martiriului. Veţi citi despre Theios Aner, „bărbatul îndumnezeit” (pp. 15-28), Apollonius din Tyana, sfântul păgân (pp. 29-62), Origen, Constantin şi Antonie: modele creştine ale celor trei „funcţii sociale” (pp. 63- 113), Mulier Virilis. Patru modele de femei creştine (Macrina, Olimpiada, Melania şi Sincletica) (pp. 114-158), Căile mântuirii (pp. 159- 199), Moartea- revelaţie. Adevăratul început al vieţii (pp. 200- 233), Clipa morţii în literatura monahismului egiptean (pp. 234- 278) şi Reflecţii finale (pp. 279-282). O bibliografie selectivă (pp. 283-287) propune, în fond, redeschiderea unei cercetări abia închise. Dincolo de literatura asumată şi comentată, scriitura lui Cristian Bădiliţă- pe care am reuşit să o savurăm în urmă cu mult timp în traducerile din Evangheliile apocrife ori în interesantele apocrife ale Vechiului Testament- te provoacă să vezi patrologia, istoria Bisericii şi iconologia propusă drept un remarcabil eseu – aproape jurnalistic- despre mântuire. Oricând o carte Cristian Bădiliţă vindecă rana de mediocritate şi contrafacere culturală. Dacă veţi identifica patina rigorii cercetării academice, cheia e simplă. Suntem dinaintea subiectului unui doctorat în cadrul Ecole Practique des Hautes Etudes din Paris realizat sub egida Institutului de Studii Religioase din Trento. Un profil al antropologiei sfinţilor care incită, propune sub-cercetări şi obligă la şi mai multă lectură. În fond Cristian Bădiliţă deschide o bibliotecă virtuală a virtuţilor. Merită parcursă.