(urmare din numărul trecut)

Consideraţiile stratigrafice ale secţiunii magistrale

În partea de sud, în zona fundaţiei clădirii, profilul secţiunii stratigrafice a înregistrat, într-o sucesiune, marcat de orizontalitate deasupra solului viu, un strat de pământ galben, amestecat cu arsură, suprapus de altul format din pământ negru şi arsură. Peste aceste straturi de depunere s-a aşezat un strat subţire de lut, suprapus de unul de pământ negru, marcat de urme evidente de arsură.
Fundaţia din piatră a clădirii a intersectat însă un strat de pământ negru coborând într-o pantă accentuată spre nord. Deasupra lui, lângă zidul de fundaţie, se observă un strat superficial din pământ lutos, verzui. Un strat masiv, din lut galben a fost aşezat peste nivelul anterior.
Urmează alt context stratigrafic, de nivelare. Stratul superior celor deja menţionate, format din pământ brun, cu bogate urme de arsură, a nivelat terenul. Un rol de nivelare a avut şi stratul superior lui, marcat însă, spre deosebire de cel inferior, de urme de materiale de construcţie. Lângă zidul din cărămizi intermediar (cel vechi) a fost practicată o groapă cu var ce a suprapus o altă groapă umplută cu pământ lutos, verzui.
Profilul secţiunii de la sud de zidul din cărămizi intermediar este dominat de un strat masiv de umplutură, adânc până la 2,90 m. Terenul grădinii a fost pavat cu pietre de râu în epoca modernă.
Distanţa mică dintre zidurile surprinse în secţiunea a doua nu a permis excavarea în profunzime, datele stratigrafice fiind incomplete. Reţineam nivelul de arsură ce porneşte de deasupra soclului fundaţiei zidului masiv. Arsura a fost suprapusă de zidăria de la nord.
Există două probleme apărute în prima campanie arheologică, ilustrate de stratigrafia casetei de pe terasa superioară: locuirea anterioară zidului de margine a terasei şi raportul acestuia cu terenul. Săpătura arheologică a identificat nivelul preistoric într-un strat de pământ negru, marcat de pigmenţii galbeni ai lutului. În locul cercetat, nivelul preistoric coboară până la 5,40 m faţă de actualul nivel de călcare.

Nivelul superior - pământ negru cu puţine fragmente ceramice, ilustrative pentru o categorie de ceramică deosebită de cea medievală. Al treilea strat de depunere cuprinde pământ brun - cenuşiu. un nivel de arsură şi altul de lut, ambele coborând spre baza pantei. Materialul ceramic este format din forme aparţinând Evului Mediu târziu. Stratul se profilează în pantă, în masa lui apărând un fragment de cană cu picior.
Zidul cu fundaţie din piatră al grădinii intersectează nivelul medieval, iar talpa lui se opreşte la limita inferioară a stratului de lut. Straturile superioare, deşi au culori şi consistenţă diferite, sunt depuneri de nivelare a terasei. Ele se opresc în zidul amintit.

Zidăria masivă de la sud de zidul amintit a fost marcată de o groapă, pornind deasupra straturilor de nivelare ale terasei. Groapa pare a se datora unei intervenţii târzii. Cele două ziduri pornesc în partea superioară de la nivele diferite, iar tălpile lor se opresc la adâncimi diferite.
Caseta de pe terasa inferioară surprinde o realitate stratigrafică în parte deosebită. Peretele de nord-vest este marcat de două nivele consistente: stratul de nivelare cu pigmenţi de mortar şi acela inferior cu material ceramic medieval. La baza peretelui de pământ am remarcat un strat cu pietre de râu şi bucăţi de cărămizi, iar sub el mult doritul de arheologii de adâncime sol viu. La adâncimea de 4,30 m, pe stratul de lut a apărut apa. În partea superioară a peretelui casetei s-a aflat stratul puţin interesant format din molozul  reparaţiei zidului cu ferestre oarbe.

În esenţă, stratigrafia terasei inferioare înregistrată în caseta de pe latura de nord-est a grădinii, distinge trei nivele principale: nivelul superior la baza căruia se află un strat de moloz ce corespunde amenajării contraforturilor; stratul de nivelare marcat de pigmenţi de mortar ce coboară până la 2,30 m; stratul de pământ negru cu urme de arsură şi pigmenţi de mortar. Profilul de nord-vest a înregistrat  între cotele -3,10 m şi -3,30 m un strat cu pietre de râu şi bucăţi de cărămizi late de 4-5 cm. Sub stratul marcat de material de construcţii a fost evident pământul negru, lipsit de materiale arheologice şi un strat de pământ negru, amestecat cu lut galben şi pietriş.

Ce s-a descoperit: urme materiale

Materialul arheologic se compune din fragmente ceramice preistorice, medievale,  moderne şi o monedă. Câteva fragmente ceramice au fost recoltate din nivelul de pământ negru, inferior. Ele ţin de preistorie, determinări strict cronologice sau culturale fiind greu de făcut.
Alte fragmente ceramice, între care un perete gros de oală, lucrată la roata înceată, ars oxidant, ornamentat cu o linie în val au apărut în stratul de arsură aflat deasupra celei mai vechi lutuiri.
Ceramica medievală a fost recoltată din nivelul masiv de depunere aflat la sud de zidul intermediar din cărămizi. Recunoaştem forme specifice ceramicii medievale: buze lăţite de oale arse puternic, oxidant, funduri de oale mari, fragmente de căni cu picior şi de căni-cahle.
Şi din stratul de nivelare cu arsură, înregistrat la nord de zidul menţionat, au fost recoltate fragmentele ceramice medievale ale unor forme cunoscute: căni cu picior, căni cu gura lobată, urcioare, căni pentru turnat cu gura îngustă, fragmente de cahle. Ultimele piese sunt importante în analiza istorică pentru că ele păstrează profilul unei ferestre din Goticul târziu.
O monedă din argint a fost descoperită în stratul de nivelare în pantă, format din pământ galben. Desenul şi inscripţia monedei sunt dificil de descifrat din cauza stării proaste de conservare. Radiografia monedei nu a dus la recuperarea textului monedei. O altă monedă atât de degradată încât nu va putea fi curăţită a fost descoperită pe suprafaţa zidului lat de pe terasa superioară.

Piesele din fier (percutor de puşcă descoperit în caseta de pe terasa inferioară, în stratul de nivelare; bolţ de arbaletă fier descoperit în stratul de pământ negru (nivelul medieval) pe terasa inferioară; cui de construcţie descoperit pe suprafaţa zidului ce a mărginit terasa superioară; fragment de ţeavă; fragment de lamă; ţeavă de scurgere) şi cele din sticlă (fragment de flacon, eprubetă) sunt prea puţine, provenite dintr-un teren puţin semnificativ ca să merite mai multă atenţie.
Stratul de nivelare a terasei inferioare a contribuit la inventarul arheologic cu ceramică modernă şi medievală târzie. Remarcăm între fragmentele ceramice unul aparţinând unui opaiţ şi un altul ce a făcut parte dintr-un taler smălţuit în interior şi decorat cu ornamente vegetale zgâriate. Fragmentele de oase descoperite în straturile de nivelare aparţin cu precădere unor animale mari.
    
Consideraţii istorice finale

Săpătura arheologică din grădina casei cu numărul 22 din Piaţa Mică reflectă problematica complexă, puţin lămurită, a evoluţiei istorice a oraşului Sibiu şi nevoia controlului prin săpătură arheologică a ipotezelor privind dezvoltarea aşezării medievale. Ea avea şansa  cercetării unui teren deosebit, aflat la marginea terasei - acropole a oraşului medieval, un teren mai întins decât acela din "grădina martirilor", curte a Primăriei Vechi. Săpătura în terenul de la marginea terasei unde nivelurile de depuneri stratigrafice sunt consistente este dificilă, dar locuirea densă şi terenul răscolit  din perimetrul oraşului transformă aceste zone în surse arheologice unice.

Cercetarea arheologică a surprins un nivel stratigrafic preistoric distinct. Dacă fragmentele ceramice preistorice sunt atipice, prin extrapolare ele se pot încadra culturii Coţofeni, ale cărei urme le-am mai întâlnit pe terasa superioară a Cibinului. Stratul de cultură  presupus Coţofeni apare distinct, dar şi consistent.

Cercetarea arheologică pune din nou problema existenţei unei aşezări imediat anterioare colonizării germane. Pe locul cercetat au apărut pentru prima dată
urme evidente, dar puţine de locuire ce păreau premedievale: o lutuire şi un nivel superior ei de arsură împreună cu câteva fragmente ceramice. Caseta învecinată
ne-a arătat însă că aceste nivele au aparţinut unei singure locuiri medievale, dar că între nivelul preistoric şi acela medieval compact, masiv, există unul firav, cu puţin material arheologic. Fragmentele ceramice apărute în partea superioară a acestui nivel se deosebesc prin unele trăsături de ceramica medievală în formele şi calitatea cunoscute. Ceramică asemănătoare a apărut în locuri de pe terasa superioară, dar şi pe aceea inferioară, într-un context arheologic legat de biserica de mănăstire de pe strada 9 Mai, în apropierea actualei staţii de cale ferată. Exprimarea pare ambiguă pentru că şi detaliile de stratigrafie nu sunt convingătoare, o secţiune de control fiind de dorit de arheologie pentru a elucida punctual problema, considerată la final inutilă de către constructor. Privind în ansamblul descoperirilor arheologice din Sibiu, nivelul de locuire distinct aparţine unui prim val de colonişti, distrus prin incendiu.

Depunerea ce a devenit în ultimă instanţă panta terasei, ilustrează o realitate stratigrafică complexă: un strat de pământ negru cu arsură ce pare profilul unei jumătăţi de val de pământ sub care, în nivele suprapuse, ordonate, se regăsesc straturi de arsură şi lutuieli, straturi de pământ negru cu arsură, lut galben cu arsură. Depunerile erau atât de interesante încât am săpat periculos, pe o suprafaţă de 150 cm x de 120cm (80 cm) sub talpa fundaţiei. Firesc, materialul arheologic nu a fost abundent, însă sigur ne aflam sub nivelul medieval cunoscut pe întreaga suprafaţă a oraşului medieval. Este evidentă şi deosebirea între nivele stratigrafice orizontale şi posibilul val de pământ superior. Unde mai găseşti aşa ceva în Sibiu?

Zidul din pietre de râu cu bucăţi de cărămizi între rosturile lor, zid pe care s-a construit clădirea actuală, intersectează nivelul medieval. Identificarea lui cu un zid de apărare este dificilă în măsura în care deschiderile păstrate aproape de nivelul de călcare nu-şi găsesc corespondenţa în sistemul de apărare medieval comnuitar păstrat până astăzi. Nu ştim dacă acest zid se continua spre sud sau spre est într-unul de incintă. În afara poziţiei de la marginea terasei şi a masivităţii, nu există alte elemente care să probeze identificarea lui cu un zid de apărare. Prezenţa unui contrafort ţesut de zidul discutat face şi mai dificilă încadrarea zidului în sistemul de apărare al oraşului medieval.

Corpul de sud al laturii dinspre terasă a clădirii păstrează trei ferestre de plan dreptunghiular. Încadrarea golurilor cu profile din piatră face dificilă apropierea construcţiei în arhitectura de apărare, mai sobră. În fapt, corpul de clădire aparţine unei perioade în care limita de apărare a oraşului coborâse pe terasa de jos. Masivitatea clădirii lasă impresia uneia cu rosturi de apărare, dar aceste utilităţi îi priveau, ca şi în cazul reşedinţei Altemberger, doar pe proprietarii ei.

Nici zidurile din cărămizi cu fundaţie din pietre de râu nu au putut avea un primordial rost defensiv. Dispunerea lor succesivă
într-o perioadă când sarcina apărării colective fusese preluată de oraşul de jos, indică mai degrabă funcţia de ziduri de sprijin ale terasei. Prin umplerea spaţiului dintre ele s-au format terase dezvoltate spre şi până la Piaţa Aurarilor.  
După formă şi consistenţă, moneda descoperită în stratul de lut scos din fundaţie pare a fi un denar bătut în timpul lui Mathia Corvin, ceea ce plasează în timp clădirea şi justifică în mare datarea propusă de Iuliana Fabritius Dancu. Clădirea medievală a înglobat zidul mai vechi din piatră, a folosit un contrafort înglobat unor masive arce din cărămizi devenite apoi parte a unui spaţiu acoperit din grădină. Ipoteza perioadei de construcţie este validată de fragmentele de cahlă cu elemente decorative din Goticul târziu antrenate odată cu amenajarea grădinii şi de profilul ancadramentelor de fereastră.
Dezvoltarea grădinii spre sud este rodul unei amenajări nu cu mult mai târzii, dovadă fiind materialul ceramic medieval descoperit în stratul de nivelare.
Terasa inferioară a fost amenajată, potrivit materialului arheologic descoperit, la sfârşitul Evului Mediu. Materialul de construcţie aflat la 3,10-3,40 m dovedeşte amenajarea unui zid. Material ceramic medieval a apărut şi în stratul de nivelare ce a dus la formarea terasei inferioare. În secolul al XVIII-lea, grădinile din Sibiu erau mobilate cu statui şi bănci, precum banca amenajată în fereastra oarbă a zidului de incintă. Grădina ca şi clădirea, au fost reparate până în secolul nostru, dovadă fiind folosirea betonului la susţinerea contraforturilor. Abandonul curţii şi degradarea clădirii aparţin unei  perioade apropiate.

Anexa 1: despre fresca din Sala cu frescă

Extrasul de mai jos, în legătură cu unul din interioarele clădirii este un motiv de readucere în memoria colectivă a unei perioade de fecunde cercetări de istorie a artei, de a ne aduce aminte cu recunoştinţă de profesorii noştri sibieni.
Anemarie Haldner, "Tematica picturilor murale din Piaţa 6 Martie Sibiu", publicat în Anuarul muzeului Brukenthal, Studii şi Comunicări, Arheologie-Istorie, 21, 1981, p.93
"În luna aprilie a anului 1957 a fost descoperită în încăperea dinspre stradă a casei din Piaţa 6 Martie din Sibiu un complex de picturi murale important atât prin valoarea lui artistică şi documentară, cât şi prin faptul că el este unul din foarte puţinele ansambluri de acest gen,de natură laică. La câţiva ani după prima etapă a dezvelirii complexului, el a fost publicat de Vasile Drăguţ sub titlul de “O pictură de murală laică din Sibiu în 1631”. Lucrările de dezvelire, efectuate în această etapă doar parţial au fost reluate şi de data această încheiate în septembrie 1968, cu această ocazie consolidându-se stratul de pictură şi realizându-se câteva întregiri, acolo unde acest lucru era posibil.
Cu acest complex, Sibiul posedă un monument de artă unic în Transilvania:un interior orăşenesc(probabil un magazin de desfacere sau, după opinia lui Vasile Drăguţ, sediul de notar) datând din prima jumătate a secolului al XVII-lea, al cărui decor parietal, păstrat aproape în întregime permite cel puţin enunţarea unor ipoteze privind provenienţa meşterului, despre preferinţele iconografice ale mediului orăşenesc, despre tehnica de lucru, ideea de ansamblu etc.