La editura PostModernism Museum a apărut volumul „Centenarul Femeilor în arta românească” (2017, 239 pg.). Deși parte din activitatea legată de acest proiect (o expoziție - 8 noiembrie 2017 - 28 februarie 2018 - și o masă rotundă - 26 noiembrie 2017) s-a desfășurat în Sibiu (proiectul fiind o colaborare între Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Municipal București și Muzeul de Artă din Brașov) o semnalare a unui cititor m-a apropiat de una dintre cele mai frumoase cărți despre cultura feminină publicate în România. 
Dacă expoziția- cercetare a fost alcătuită din lucrări de artă originale, artefacte, memorabilia, cataloage, arhivă digitală, o serie de infografice și două video- proiecții, volumul rămâne ca o developare atentă a acestui eveniment și un ajutor de memorie culturală peste care cu greu bibliografiile în cercetarea de specialitate vor putea trece. Mai întâi pentru că păstrează o listă cu artistele femei în România care reflectă stadiul de cercetare al studiului. 1037 de nume (pp. 10-25). Apoi pentru că ne sunt puse la îndemână, într-o frumoasă linie de cercetare, o serie de studii: Alma, Eva, Jana și Yvonne! (Adrian Buga, pp.26- 39), Feminine Speech about War in Romania between the years 1914-1918 (Alin Ciupală, pp. 40- 49); O lecție de feminism: despre câteva panouri decorative ale Minei Byck Wepper (Marian Constantin, pp. 50- 57); Școala Maxy (Yvonne Hasan, pp. 58-69); Prezențe artistice feminine la Sibiu și Brașov până la jumătatea secolului XX-lea (Iulia Mesea, pp.70- 99); Femei artiste în comunism (Cosmin Nasui, pp. 100-123); Femeia- artist (de stat) în România comunistă. Câteva considerații (Cristian Vasile, pp. 124-135); Artistele și grafica militantă: analiză cantitativă a prezenței și activității în cadrul revistei de satiră și umor Urzica (1949-1965)(Victor Sămărtinean, pp. 136 -142). Acestor studii se adaugă o serie de ilustrații (pp. 144-239) o remarcabilă panoplie de personalități feminine ( 48 de artiste) angrenate în dinamica vieții artistice românești. Studiile aduc amănunte din viețile artistelor, relațiile între școlile de pictură și creație românești, geneza unor opere și despre viața cotidiană a unora dintre acestea. 
La vremea feminismului activ volumul ne apare ca o inerentă istorie a feminității creatoare, active și importante prin curaj și asumare. Capitolele despre creatoarele de artă din vremea comunismului sunt pagini care lipseau din recuperarea de memorie socială la care ne îmbie istoriografia socială îndată după 1989. Poate că într-o etapă ulterioară expoziția – cercetare va beneficia de o mai atentă promovare. Efortul de a cunoaște creația românească prin minte și inimă de femeie merită.