Pentru el, viața era marea pasiune. O umplea cu spectacole, se încărca din aplauzele oamenilor, scria cărți de poezii sau povești pentru copii și prețuia fiecare clipă.
Spunea că, iubind ceea ce face, nu simțea că muncește deloc în viață și că cea mai frumoasă zi a fost cea în care s-a născut.
Amintiri cu Gyuri Pascu
Povestea vieții sale a început pe 31 august 1961, la Agnita. Îi plăcea să revină în localitatea de baștină și profita de fiecare ocazie să își revadă orașul natal.
"În anii '70 era înfloritoare, cu o industrie frumoasă, erau fabrici, oamenii aveau loc de muncă. După aceea au plecat saşii şi au ajuns să fie mulţi şomeri. Dar acum am înţeles că e mai bine", spunea Ioan Gyuri Pascu.
A locuit în Agnita până în anul 1984, după care a plecat la facultate, la Cluj. A făcut grădiniţa, şcoala primară şi liceul în localitatea sibiană, dar nici când a plecat să studieze mai departe nu şi-a uitat originea. "Veneam des în vacanţe . Şi în anii '90", mai spunea actorul.
Tot de Agnita îl lega și începutul carierei. Acolo a inventat formații de teatru, la Clubul Tineretului. "Mi-aduc aminte şi de un spectacol la Miercurea Sibiului, un spectacol de teatru în stil comunist, cum era pe vremea aia", povestea Ioan Gyuri Pascu. Mai târziu, a intrat în formația Divertis, trupă pe care a dus-o de nenumărate ori în Agnita, să le-o prezinte oamenilor săi.
Primii bani nu i-a câştigat din teatru sau muzică, cum ar fi fost poate de aşteptat. Ci ca lucrător în pădure. Cu primul "salariu" şi-a cumpărat o undiţă şi o chitară. "Îmi plăcea înainte să pescuiesc mult la munte. Dar acum nu mai am timp. Eram un bun pescar în ape de munte. Nu prea ştiam să pescuiesc la şes. Dar, mutându-mă la Bucureşti, am fost obligat să pescuiesc şi la şes. Acolo, pescuitul e mai mult ca să povesteşti cu oamenii, să faci grătare şi să aştepţi la undiţă. La munte e mult mai atractiv să cauţi păstrăvul. E mai interesant", mai spunea Gyuri Pascu.
În 2014, ne povestea și despre destinațiile de vacanță preferate. Spunea că se simte bine oriunde întâlnește oameni frumoși, unde se cântă live și unde poate admira natura. Totuși, dacă ar fi ales un loc unde s-ar muta, acela ar fi fost Vancouver. Când avea timp liber, se uita la filme de acțiune. "Nu îmi place să mă uit la ştiri. Nu citesc ziare. Nu mă uit la talk-show-uri. Merg la teatru când am timp. Dar când termin eu filmările, se termină şi stagiunea de teatru", mai spune actorul. Au existat şi ani când nu a ajuns deloc la teatru, din cauză că timpul nu i-a permis.
Drumul său în viață s-a terminat luni dimineață. Atunci s-au încheiat și spectacolele sale, definitiv. Mărturisea că are emoții la fiecare reprezentație. "Dacă nu ai, atunci nu are rost să faci ceva artistic, pentru că, fără emoţie, nu iese nimic", considera Gyuri Pascu.
Gânduri de despărțire
În urma sa, a lăsat tristețe. Mulți îl iubesc pe Ioan Gyuri Pascu. "S-a stins un zâmbet mare cât o lume. S-a stins un artist mare cât o ţară. S-a stins o lumânare la cei vii şi de acum o voi aprinde la cei veşnici. Adio prieten drag, te vom urma intr-o profundă tăcere, tristeţe şi singurătate pe care le-ai lăsat...”, a scris pe Facebook Florin Constantin, colegul de trupă al lui Gyuri Pascu.
FOTO: Arhiva TRIBUNA
Interviul integral realizat în 2014, AICI.
Un (alt) sibian în România Educată. Elena Lotrean: „Este periculos să fim proști” |
Cum și cine a salvat Compa după 1989: de la IPAS-ul de stat, la privatizare, listare la bursă și performanță |
TRIBUNA, din interior. Emil David, interviu-eveniment: de la Slavici, la patroni – via PCR |
Drone, artificii, muzică și luna plină, au făcut senzație pe cerul orașului în prima seară de FITS |
S-a deschis trecerea peste calea ferată de pe Calea Turnișorului |
Hotelul de Gheata de la Balea lac |
Ansamblul "Cindrelul |
Asfalt de autostrada pe Calea Poplacii |
Film prezentare |