(o colindă rusească)

Primiţi colindul cu tancul sau vă ocupăm sărbătorile prin cântece patriotice, în cadenţă naţionalistă? Aceasta nu este o întrebare. E faptul dintr-o nedumerire sucită de jur-împrejurul unui personaj aflat în bejenie ideologică. Oamenii nu sunt flori, nici pistile care se lasă ademenite prin constrângere sau colinde despre ceea ce sunt şi vreodată ar putea să fie.
Dacă se ambiţionează Ucraina şi nu răspunde, nu va manifesta opoziţiei militare, şi se va apăra, concret, prin "opoziţia" euro-oceanică faţă de Rusia? Dacă ceilalţi, care se ambiţionează să-i colinde graniţele cu 175.000 de căpriţe motorizate, drone şi cadouri din partea Katiuşei, armă şi amantă războinică, prin repetiţia preciziei, vor constata că nu mai au ce să ocupe? Ucraina şi-a ocupat timpul cu independenţa asumată în momentul când s-a desprins de URSS, şi după aceea a devenit o ţară fără imaginaţie de sine. Să ne imaginăm că Putin nu există (ceea ce nu este un argument) dar mai durează până la confirmarea certitudinii.
Oligarhii ruşi s-au speriat. Au devenit prea liberali într-o Rusie care nu doreşte (nu poate!) să se destăinuie prin forţă financiară, din moment ce plăteşte cu cardul ideologic al florilor de oţel dintr-un bocet sub formă de colind. Impersonală, Rusia colindă pe o singură voce...
 * * *
Primiţi colindul, sau ne culcăm sub scrâşnetul şenilelor în noaptea creştină dintr-o "întâmplare" colindată? De mulţi ani, vreo 150, Rusia ne colindă şi ne dispreţuieşte istoria de pe braţul Dunării, până înspre limita oraşului Galaţi, unde am fost noi şi altădată vecini cu ideologia neortodoxă a Imperiului sovietic. Ceea ce o posibilitate exclude orice "colindătură".
 * * *
Ruşii au o tradiţie a colindatului monologat, când îi apucă singurătatea...
La ei, colindul e un marş forţat între două staţii, între care se întâmplă să trăieşti (aşa ceva există doar după) şi să aştepţi o pauză a libertăţii, în subteranul unei naţii dirijate printr-un colind afon. Ceea ce spun nu este adevărat. Se poate repeta, până devine certitudine. Un fel de început fără convingere. Sfârşitul, ca o repetiţie a reformei geo-politice, fără strategie pe termen lung. În fapt, ocuparea unei ţări nu implică "părerea terţilor", fie ei europeni sau trans-oceanici, fiind doar monitorizată prin explicaţii temperate şi, uneori, conjuncturale.
Până ne dumirim, încercăm să aflăm ce înseamnă Ucraina, sub formă de marcă înregistrată la Kremlin.
Strategiile nu se confruntă pe hartă: se confundă cu ambiţia, ceea ce ştim cum s-a întâmplat la începutul anilor '30 ai secolului trecut, dar care ne ocupă amintirile ce vor veni. Ca o colindă în livada unde cartuşele vorbelor cad din mărul discordiei...