Pomenirea Sfinţilor şi Drepţilor Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria şi tatăl adoptiv al Domnului Iisus, Iacov, fratele Domnului şi David, Proorocul şi Împăratul

În Duminica ce vine după 25 decembrie prăznuim pomenirea acestor trei rudenii, după trup, ale Domnului Hristos.
Proorocul David, mai întâi este un strămoş al Domnului, dar, totodată, fiindcă a fost şi un vrednic păstor de oi, el, prin aceasta, preînchipuie pe Domnul Iisus, Păstorul cel Bun. Care-şi pune sufletul pentru oile Sale. David a fost un mare împărat al iudeilor şi, prin aceasta, ne vesteşte, de departe, Împărăţia Domnului care nu este din lumea aceasta. Psalmistul David a lăsat moştenire Bisericii psalmi, izvod de rugăciune, de închinare în duh şi adevăr, pe care i-a folosit Însuşi Mântuitorul, psalmi în care tot omul află mângâiere şi răspuns la căutările lui cele mai adânci.
Iacov "ruda Domnului", a fost una din căpeteniile celei dintâi Biserici din Ierusalim. Numele lui şi Epistola lui din Noul Testament sunt un semn, care necontenit, ne leagă pe toţi creştinii, de Biserica din Ierusalim, atât cea de la început, cât şi cea de astăzi. Antiohia, Alexandria, Roma şi Constantinopolul sunt strălucite şi mari nume în viaţa Bisericii creştine. Dar, noi toţi, din Ierusalim, ne tragem.
Sfântul şi Dreptul Iosif era de neam împărătesc, cum spune Evanghelistul, din casa lui David şi a lui Solomon. Despre această viaţă cinstită a lui dă mărturie şi Evanghelistul zice: "Iar Iosif, logodnicul ei drept fiind (Matei, 1, 19)". Cu adevărat, pe acest bărbat l-a aflat Domnul, după voia Sa, şi l-a făcut slujitor tainelor mântuirii noastre.
Deci, fiind el bătrân, către optzeci de ani, Preacurata Fecioară Maria a fost logodită cu dânsul şi a fost încredinţată lui, ca păzitor al vieţii ei curate, că îi slujea ei, ca Maicii lui Dumnezeu, ca doamnei şi stăpânei sale şi a toată lumea, fiind încredinţat la aceasta, prin vedere de îngeri, de mai multe ori. Asemenea slujea el şi lui Dumnezeu-Pruncul, Celui născut, prin puterea Duhului Sfânt, dintr-însa, cu toată buna evlavie şi curăţie. Că a fugit de mânia lui Irod, cu pruncul şi cu maica Sa, în Egipt şi de acolo, întorcându-se, s-a aşezat în Nazaret şi îşi câştiga hrana, pentru toată Sfânta lui Familie, din osteneala mâinilor sale, că era dulgher şi sărac. A avut două soţii din care s-au născut  
7 copii: 3 băieţi şi 4 fete - Ana, Maria, Sara, Salomia.
Sfântul Nicodim de la Tismana este prăznuit în 26 de­cembrie. A murit în anul 1406. Trupul neputrezit - sfintele moaşte au fost ascunse în timp în perimetrul Mânăstirii Tismana pe care el a întemeiat-o. Din vedenie călugării au primit poruncă să-i taie un deget, care să fie pus într-o mică raclă ca să fie pus la închinare, iar trupul care izvora mir să fie ascuns. Avea puterea facerii de minuni. Era de neam sârb şi a trăit în tinereţe ca monah la Sfântul Munte Athos. A venit cu poruncă de sus prin anul 1370 pe pământul Ţării Româneşti. A sfătuit patru voievozi români: Vlaicu, Radu, Dan şi Mircea din neamul Basarabilor. A copiat în limba slavonă o Evanghelie care ni s-a păstrat. Sfinte Nicodine ajută-ne!
Sfântul Arhidiacon Ştefan, pe care îl pomenim în 27 decembrie a fost primul martir-mucenic creştin. Pentru că l-a predicat pe Iisus Hristos în templul din Ierusalim în zilele de după Rusalii, evreii l-au omorât cu pietre. Viitorul Apostol Pavel, pe atunci tânărul Saul, fanatic şi contra creştinilor era de faţă şi păzea hainele celor ce-l ucideau cu pietre pe Ştefan. Era în anul 33 după Hristos. Mucenicia lui Ştefan este redată de Sfântul Luca Evanghelistul în cartea "Faptele Apostolilor" (cap. 7,56). Pe când îl loveau mortal, căci l-au scos din cetate, se ruga: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".
Oare putem şi noi să spunem ca şi Ştefan când suntem loviţi chiar şi cu pietre?
Sfinte Ştefane, roagă-te pentru noi!
Şi cu aceste file de mărturii sfinte încheiem calendarul anului 2021. Să ne vedem la anul!