E întrebarea chapeau a cărții editate de David G. Roskies, Voci din Ghetoul Varșoviei. Cum ne-am scris istoria (EdRAO, 2021, 267 pg.). Povestea scrierii cărții este reliefată de Cuvântul-înainte a lui Samuel D. Kassow (pp. 7-14) și în extinsa introducere a aceluiași David G. Roskies – Introducere (pp. 23-56)- prin care suntem introduși în cea mai importantă acțiune de conservare a unei culturi supuse morții, extincției fără nici un scrupul. Numele de cod al arhivei ce a fost îngropată în ghetoul Varșoviei- și doar parte adusă la lumină- este Oyneg Shabes, adică Plăcerea Șabatului. Gândind la ceea ce avea să urmeze în viețile lor și ale comunității evreilor din Polonia- adunați ca într-o menghină ucigașă în ghetoul Varșovian- un grup de istorici și de oameni de litere încep să conserve- uneori în teribilele bidoane de metal în care se transportat laptele ce nu-l mai văzuseră de ani deja în alimentația lor- mărturii, documente, poeme și gânduri răzlețe refuzând astfel moarte memoriei lor. Cronologia (p. 15-22) ne asigură reperele istorice ale unei tragedii asupra căreia avem încă mult să medităm, recuperăm, cultivăm. Emoționant e prea puțin zis. Textele descoperă cititorilor de astăzi poezia Telefon a lui Wladyslaw Szlengel (p. 86-87)., poate una dintre cele mai dureroase texte despre trădarea noastră, a creștinilor, la adresa fraților aflați la pragul morții. Veți putea citi texte mari ale memoriei evreilor din Gheto. Printre altele o interesantă și necesară restaurare a forței zâmbetului, prin paginile intitulate Folclor din ghetou (Șimon Huberband, pp.92-104) ori inegalabilele pagini ale Rabinuluu Kalonymus Shapira, Din Sfântul Duh (pp. 200-206)- cu inegalabile pagini despre eclipsa prezenței lui Dumnezeu. Sunt sute de pagini recuperate și dăruite generației noastre în speranța că moartea lor nu este uitată. Sunt pagini despre frig și foame, despre curajul contrabandistului copil ori despre deportări, despre rezistență în senul ei dintâi și stelar: lupta pentru a nu lăsa Germaniei naziste imaginea unui popor laș, depășit de mașina de război a lui Hitler. Nu e de uitat că în vreme ce ei rezistau în gheto, Armata Roșie era aproape, privind arderea lor, uciderea lor din culpa cea mare a unui ocean de ură ce-și arată iarăși valurile și fiarele din străfunduri. Citiți textul lui Wladislaw Szlengel (Lucruri și contraatac, pp. 232-240) sau cel semnat ”Maor” (Ghetou în flăcări, pp. 241-251). Texte ajunse la noi prin actul de curaj al arhivării. Ca să nu uităm. Ca să nu-i uităm. Voci din Ghetoul Varșoviei...