Chiar dacă nu mai are strălucirea şi farmecul de odinioară, „Udatul Ionilor” reprezintă încă cel mai important obicei al sărbătorilor de iarnă la Tălmăcel. Evenimentul a reuşit să atragă şi în acest an întreaga suflare a satului, dar şi mulţi oameni din localităţile învecinate sau turişti, iubitori ai tradiţiilor populare, şi asta în ciuda frigului destul de pătrunzător.
Pregătirile pentru sărbă­toarea Sfântului Ion au înce­put în urmă cu mai multe zile, caii şi boii fiind curăţaţi şi plimbaţi prin gospodărie sau pe uliţele satului pentru a se reacomoda cu mişcarea.

Pregătiri serioase
Luni dimineaţă, în multe din gospodăriile satului a fost forfotă mare. Fie că e vorba de case unde locuiesc feciorii sau fetele din ceata satului, ori că sunt gospodării unde s-au împodobit caii, carul alegoric sau boii, peste tot oamenii trebăluiau nevoie mare, astfel încât totul să iasă bine şi frumos.
Cea mai mare agitaţie pare să fi fost la gospodăria unde locuieşte Vasile, cel ce în această iarnă a primit cin­stea de a fi primarul cetei din sat. Era şi normal să fie aşa pentru că iapa acestuia tre­buia să fie cea mai frumoasă, împodobită cel mai bine, iar ţinuta feciorului era musai să fie impecabilă, având în vedere faptul că toate privirile au fost atinţite spre aceştia.
Lucrurile au mers însă relativ repede, iapa şi-a primit podoaba de sărbătoare, Vasile a îmbrăcat costumul popular de june şi totul a fost pregătit pentru pornirea procesiunii.
La câteva case distanţă, carul alegoric este şi el împo­dobit, iar boii Bija şi Iambor, singura pereche de boi crescuţi încă în Tălmăcel, sunt aduşi pentru a fi înjugaţi şi a transporta tinerii.

Gata de procesiune

La amiază, după ce la biserică s-a încheiat slujba de Sfântul Ion, cei patru tineri călare, carul alegoric şi câte­va zeci de săteni s-au strâns în partea de sus a satului, pre­gătiţi pentru a începe pro­cesiunea de Udatul Ionilor.
După ce a străbătut mare parte a satului intonând un vechi cântec ce numai aici se poate auzi, alaiul s-a oprit la pârâul Tălmăcelului, la locul unde, an de an, se “botează” fiii satului (şi nu numai!) purtători ai numelui de Ion.

La “botezat” în apa Tălmăcelului

Aşa cum este tradiţia, preotul ortodox a fost şi în acest an primul care a fost înmuiat de feciori în apa Tălmăcelului. După acesta, a urmat primarul şi vicepri­marul Tălmaciului, iar în continuare feciorii şi locuitorii satului, ori oaspeţii purtători ai numelui sfântului sărbătorit ieri. După “botez”, oamenilor li s-a cântat “la mulţi ani!, iar feciorii au cinstit cu aceştia câte o duşcă de rachiu.

Joc în centrul satului şi bal


Obiceiul “Udatul Ionilor” a continuat în centrul satului, în faţa bisericii ortodoxe, unde oamenii s-au adunat pentru a participa sau asista la jocul cetei. La început, în joc au intrat doar membrii cetelor, dar după primele suite, la hore, jiene sau haţegane au fost prinşi şi sătenii sau invitaţii participanţi la obicei.
Sărbătoarea s-a încheiat cu un bal tradiţional, desfăşurat la Căminul Cultural.
Deşi este o tradiţie destinată, în mod deosebit, celor ce poartă numelui de Ion sau a derivatelor acestuia, “Udatul Ionilor” a devenit în timp o sărbătoare similară cu “FIII SATULUI”, datorită faptului că reuşeşte, an de an, să adune laolaltă pe aproape toţi cei ce îşi au obârşia în frumosul sat de la poalele muntelui. În acelaşi timp, obiceiul mar­chează încheierea ciclului sărbătorilor de iarnă şi desfa­cerea celor două cete (Ceata Mică şi Ceata Mare), formate la sărbătoarea Sfântului Nicolae.