S-au împlinit 117 ani de la naştere şi 10 ani de la moartea lui Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează graniţele de azi. Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limba română şi un mare prieten al României.

A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai ţării noastre, de când existăm ca stat „dodoloţ”.

*Ficheux a fost corespondent străin şi membru de onoare în străinătate al Academiei Române.*
*A făcut studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie, între 1919 – 1920.*
*Încadrat, în urma recomadării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti (1924-1927).
*Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.*
*A revenit în România în anul 1932, devenind secretar general al Insitutului Francez din Bucureşti, apoi al Misiunii Universitare Franceze în România.*
*În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă, a fost numit succesor al lui Goerge Vâlsan la Universitatea din Cluj – Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.*
*Între 1927 şi 1996 a publicat nu mai puţin de 27 de cărţi, referitoare toate la România.
Distins cu Ordinul Serviciul Credinicios în grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997.*
*Două dintre cărţile lui Robert Ficheux le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri: „Les Motzi”, apărută în 1942 şi „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie”, apărută în 1990. *

Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi datorează enorm de mult. Practic lui îi datorăm Marea Unire de la 1918 şi existenţa ţării noastre între frontierele ei de azi. Dacă n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pământ unguresc. Omul acesta, scria Radu Anton Roman, „făcuse şi dăruise istorie şi geografie României.” O românie care, din nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la cele veşnice, săvârşită   acum un deceniu. N-am auzit nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o adunare în memoria sa. Acum, cu prilejul aniversării a 117 ani de la naştere şi a 10 ani de la moarte, încercăm să aducem un omagiu personalităţii lui Robert Ficheux.