În hotarul localităţii Moşna, "...cu voia lui Dumnezeu, cu voinţa comunităţii locale, a Consiliului Local, primarul Eugen Roba a dispus ridi­carea unui obelisc în memoria  eroilor comunei, ca gest de slavă şi de pomenire în amintirea celor care şi-au dat viaţa pentru glia străbu­nă, dar şi ca gest de prea cin­stire a Centenarului Româ­nie.  Socotim că moşnenii, în nota terminologiei umber­tien -anume a "urmelor ve­getale" - au marcat prin acest însemn şi artefacte "atribuite culturii Coţofeni" şi epocii fierului, descoperite în situ­rile zonei. Alegerea obeliscul, ca  formă arhetipală unică, şi ca simbol al puterii crea­toare este lăudabilă. Efortul comu­nităţii din Mojna de a trans­forma dezvelirea într-o săr­bă­toare mare,  a fost apre­ciat de oficialităţi şi persona­lităţi din  judeţ (din  Sibiu şi Mediaş.) Ceremonialul mili­tar  a cuprins trecerea în re­vistă a gărzii de onoare de pre­fectul judeţului şi into­na­rea Imnu­lui României. Ulterior pri­ma­rul Eugen Roba a mul­ţumit moşnenilor pentru sus­ţine­rea proiectului dedi­cat celor 100 de ani de la Marea Uni­re,  eroilor naţiunii şi implicit eroilor locali din cele două Războaie Mon­diale. Gânduri alese au fost adresate consi­lierilor, vice­pri­marului şi ofi­cialităţilor im­pli­cate în pro­iect. Eugen Ro­ba a apreciat şi munca ctito­rilor sculpturii. Ulterior, după dezvelirea ansamblului sculp­tural, de către primarul Eugen Roba şi de către Ade­la Muntean - prefectul jude­ţului Sibiu, a fost săvârşită o slujbă de pomenire de către: protopop Ovidiu Găban, preot paroh Radu Părău, preot paroh Andrei Aforoaiei şi de preot paroh Terente Stan. Discur­surile susţinute de prefectul judeţului, de pre­şedintele Comisiei pen­tru buget, finan­ţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Parla­mentul României - dl Viorel Arcaş (membru în Gru­pul parlamentar de prie­tenie cu Germania), de ex­per­tul şi evaluatorul cultural Marius Halmaghi, de sculptor A­drian Popescu şi de pro­fe­sorul de istorie Ionel Şotro­pa au evocat sinuos măreţia fap­­telor neamului românesc. In­tervenţiile lor au con­ştien­tizat auditoriul asupra des­tinului României, anume " de a fi o grădină a Maicii Dom­nului"  unde pluri­cul­tu­ralitatea şi multiconfesionali­tatea sunt realităţi armonice.  La unison au fost recunos­cute me­ritele primarului în acest proiect îndrăzneţ. Ce­remo­nialul de depunere de co­roane şi jerbe de flori a în­cheiat partea oficială a eve­nimentului. Cei prezenţi au mai asistat la un bogat pro­gramul artistic prezentat de elevii de la Şcoala Gimna­zială Stephan Ludwig Roth". După  defilarea Detaşamen­tului de onoare al U.M. 01810 a avut loc o reuniune dedi­cată localităţii şi pro­iectelor din 2019, eveniment mo­­derat de dl. Marius Halmaghi.

Obeliscul

După aceste note  voi aborda, în câteva referiri critice, actul artistic. Înainte de toate constat cu plăcere că tradiţia Tribunei, a oa­menilor dedicaţi productelor culturale, nu s-a stins, aşa cum ne doveşte  sculptorul Adrian Popescu   (absolvent al Academiei de artă din Cluj, bursier "Frederic Storck", laureat la Ravena etc.) care este şi publicist. Proiectul de la Moşna ne reaminteşte de alt publicist şi prozator. Este vorba despre paşoptistul Gheorghe Asachi, care este autorul  Obeliscului cu lei din Iaşi. Revenind la creaţia sculptorului Adrian Popescu  -sprijinit cu proiectarea de ing, cd.ah. Ilie Creţu- aş spune că "info-energiile" lui Ghica nu l-au inhibat pe membrul UAPR. Acesta a renunţat la "egregorul Leul" dar şi la vârful piramidei "Pia­tra Benben" - folosit de Asachi  -  pentru a modela un relief stâncos în formă de piramidă peste care tro­nea­ză un vultur cu aripi des­chise. Astfel autorul înno­bilează spiritual proiectul arhitecto­nic, şi ne duce cu gândul la "Vulturul din Pat­mos" ( la semnificaţia lui "a fi liber prin dragoste"). Egre­gorul Vultur "aducătoul de soare", ale cărui aripi des­chise "au creat ziua",  sim­bolizează puterea,  intuiţia şi  percepţia. Acest obelisc se află între Biserica Ortodoxă Română şi Bise­rica Română Unită. Cele două, într-un gest vizionar al sculp­torului, sunt unite prin acest obelisc, cele trei for­mând par­că un singur corp, cu aceeaşi suflare. Din am­plasament merită şă re­ţi­nem şi poziţio­narea obelis­cului, a­nu­me în centrul unei plat­forme în formă de pătrat, în­lănţuită de şapte stâlpi, ci­fră care.potrivit tra­diţiei bi­bli­ce pune în va­loare forţa ma­gică şi spiri­tuală ieşită din co­mun. La aceste repere să mai spu­nem că accesul spre platou se face pe o alee con­cepută în pro­porţia de aur. Aceste repere ne încredin­ţează spirituali­tatea şi trăini­cia acestui an­samblu sculptural.                            
Paul CHITIC