Pe cerul nostru înnorat
Stea mândră s-a ivit
Şi, iată, s'a înviorat
Apus şi răsărit.
L'a ei lucire, fraţi Români,
Din somn vă deşteptaţi;
Voi inimile vă-ncălziţi
Şi mintea luminaţi!

Deschideţi larg fereşti şi uşi,
Să intre raza ei;
Primiţi cu drag cerescul sol
Şi-n colţuri de bordeiu!
Ajungă veacuri de dureri,
De când voi suferiţi
Şi'n întuneric cufundaţi
Trişti soartea v'o jeliţi!

De mândra stea călăuziţi
Drum noi voi apucaţi
Şi'n gând şi'n doruri strâns uniţi
Ursita v-o schimbaţi!
Menire 'naltă v-a urzit
În lume Domnul sfânt;
Datori sunteţi să vă'mpliniţi
Menirea pe pământ!

Iar Tu, ce'n ceasul de dureri
Solie ne-ai trimis
Ş'al Tău isvor de mângăeri
Din nou ni l-ai deschis,
Cu dreapta-Ţi să ne ocroteşti,
Puternic Dumnezeu;
A noastră stea pe bolţi cereşti
Lucească'n veci mereu!