De patru ani, nu mai este printre prietenii lui, nu mai poate da viaţă unor noi caricaturi şi nici nu mai poate să zâmbească. Dar, deşi nu mai e, încă zâm­beşte. O face prin creaţiile pe care le-a lăsat moşte­nire Sibiului şi prin amin­tirile pe care oamenii le au cu el. Despre Rudi Schmückle, numai de bine se poate vorbi. Asta o spun cei care au fost prezenţi joi seara, la Galeria Uniunii Artiştilor Plastici din Piaţa Mare Sibiu, unde au fost expuse 24 de lucrări de gra­fică şi 36 de caricaturi, ce pot fi văzute până
pe 16 aprilie.
 
Despre "un om extraordinar"...

În deschiderea vernisajului, a vorbit Mircea Biţu, directorul general al Casei de Presă şi Editură TRIBUNA, unul dintre organizatorii expoziţiei. "Astăzi (n. r. joi) îl comemorăm pe prietenul nostru Rudi, un om extraordinar. A avut nişte caricaturi deosebite. Îi propusesem să devină colaborator al ziarului nostru, dar, din păcate, deznodământul lui a venit atât de curând... Ştiam că lucrările lui merită să ajungă sub ochii cât mai multor oameni. Acum, însă, simt că am făcut un gest de dreptate, prin această expoziţie", a spus Mircea Biţu. Directorul general al TRIBUNEI a oferit, în memoria prietenului său, o plachetă omagială lui Miron, fiul lui Rudi. "Rudi Schmückle a reprezentat nu numai artiştii sibieni, ci a dus şi faima lor peste graniţe", a adăugat acesta.

... şi omul timpului

Olimpia Tudoran spune despre Rudi că era omul timpului. "I-am vernisat şase expoziţii personale, în mai puţin de cinci ani. Parcă era în luptă cu timpul. Nu-şi permitea niciun repaos. Avea atât de multe de spus, de comunicat", mărturiseşte criticul. Caricaturistul găsea o sursă de inspiraţie în orice şi realiza o lucrare cu umor. "A găsit tăria şi umorul să ia pestre picior chiar şi moartea. Părea că moartea, în creaţiile lui, îşi face testament şi încearcă să se sinucidă. Era un om plin de viaţă şi talentat", mai adaugă Olimpia Tudoran.
Oricine priveşte o creaţie a lui Rudi descoperă o povestioară. "Sunt
multe desene în tuş, cu ipostazele Sibiului, cu elementele sale emblematice (Turnul Sfatului, umanizat, Piaţa Mică, Piaţa Mare)", mai spune Olimpia Tudoran, completată de Beatrice Ungar.
Împreună, l-au numit pe Miron, artist şi el, fiul lui Rudi Schmückle, "clonă a tatălui său". Emoţionat, acesta a spus că se bucură că, chiar şi după patru ani de când a murit Rudi, cei din jur nu l-au uitat. Miron a povestit şi despre întoarcerea tatălui său în România, din Germania, când s-a născut nepoata lui, Rafaela. "I-am spus că e timpul să se întoarcă acasă. Dar nu a fost numai Rafaela motivul întoarcerii, ci şi pentru că, în Germania, unde a stat câţiva ani, i-a lipsit publicul care l-a înţeles. Într-adevăr, aşa e în artă. De exemplu, dacă pictezi, nu pictezi numai pentru tine. Ai nevoie de cineva care să te înţeleagă, să te critice, să te aprecieze. Când a venit, mi-a plăcut că a reintrat în cercul lui de oameni", a spus fiul său.

Ideea deschiderii acestei expoziţii îi aparţine artistului plastic Gheorghe Pârcălăboiu, prieten cu Rudi de peste jumătate de veac.
"Ne-am cunoscut la facultate, la Cluj, şi am rămas prieteni toată viaţa. Aşa şi vom fi", încheie artistul.