O adevărată mărturisire de credinţă a gazetarului Octavian Goga, este prezentată în articolul „Menirea scriitorului?”; continuăm reproducerea: «Şi dacă e vorba de o lozincă, de un cuvînt magic, cu care tinereţea să strîngă într’o tabără toată simţirea romîneas­că, aceasta nu poate fi decît tot deviza dinainte de război: idealul naţional, care astăzi pentru unii pare o împerechere de cuvinte, oarecum ana­cronică. Aceasta a fost formula magică, aceea care ţinea toată suflarea romînească într’o dis­ciplină morală, coman­damentul etic, care strîn­gea societatea romî­nească şi-i poruncea o disciplină de simţire şi de gîndire, pe care astăzi nu o mai întîlnim. Cred şi astăzi că menirea scrii­torului la noi e tot cea din trecut şi cred influenţat de o lege elementară a cauzalităţii. Cauzele care determinau vechiul rost al scriitorului au rămas. Înainte cu 20 de ani, am putea spune cu 50 de ani, scriitorii au luptat pentru desrobirea noastră po­litică şi literară.

Astăzi, scriitorul tre­bue să fie tot un des­chizător de drumuri, un mare modelator sufle­tesc al poporului nostru. Îmi dau bine seama care e realitatea şi de aceea fixez această formulă ca definitivă, pentru zilele în care trăim noi. Uitaţi-vă împrejur: ţara noastră e o ţară a cărei unitate e asigurată prin unitatea de sentimente a celor care o compun?

Dar nu trebue să uităm că avem o clasă con­ducătoare, care nu pre­zintă aspectul larg al valurilor populare; clasa conducătoare are la spatele ei patru civilizaţii, fără nicio înrudire una cu alta; clasa conducătoare are în amintirea ei stigmatele străinismului. Acestea fiind date, vedem că societatea noastră diriguitoare are un carac­ter de mozaic. De aceea, aici trebue să intervie formula de nivelare, de reală plămădire, de reală unificare sufletească. O ţară nu e numai o legi­timare etnică, cum spu­neam, o ţară nu e numai o instituţie pe baza unor tratate interna­ţionale; o ţară e conştiinţa cetă­ţenească de luptă per­manentă, pentru a-şi impune valorile popo­rului ei. Ei bine, în această frămîntare, în această tendinţă de prefacere, de primenire sufletească, eu aş vrea să-l văd totdeauna pe scriitorul nostru.

Fiecare intelectual, în măsura în care e intelectual, trebue să ia parte la această operă de modelare nouă a sufletului romînesc, şi cu atît mai mult artistul, acest receptacol de fiecare clipă. De aceea cred încă în misiunea istorică, veche a scriito­rului; şi dacă m’aţi întreba care e formula sufleteas­că, aceea care trebue să fie pentru el nu numai un comandament etic, ci, în acelaşi timp, şi o formulă literară, eu v’aş răspunde cu vechiul meu crez: e ideea naţională».

Opera lui Octavian Goga este imensă, româ­nii având acces doar la opera poetică, o parte dintre poezii fiind reţinute chiar şi de tinerele ge­neraţii. Seria de 52 de articole, găzduite de cotidianul „Tribuna”, a contribuit la descoperirea parţială a acestei valo­roase opere, Răşinariul fiind localitatea sibiană care se mândreşte cu pa­trimoniul cultural imate­rial moştenit, comuna susţinând o serie de ma­nifestări culturale anuale şi aniversare, legate de cele două mari perso­nalităţi naţionale.

La 140 de ani de la naşterea marelui poet răşinărean şi 110 ani de la naşterea filozofului pesimismului româ­nesc, Asociaţia Ecomu­zeul Regional Sibiu în parteneriat cu Şcoala Gimnazială „Octavian Goga” Răşinari  au imple­mentat ediţia a III-a a proiectului „Generaţii de ... Rouă, în Răşinari”, proiect inclus pe Agenda culturală 2021 a comu­nei, fiind cofinanţat de Consiliul Local şi Primă­ria Răşinari. Motto-ul concursului organizat în acest an a promovat cugetarea marelui artist plastic Pablo Picasso: „Toţi copiii sunt artişti. Problema este cum să rămâi un artist după ce creşti”, considerat un copil genial, dar şi cea mai strălucită perso­nalitate artistică a sec. al XX-lea şi unul din marii maeştri ai penelului. Şcoala veche din Răşi­nari păstrează – astfel - valorile „Şcolii de zu­gravi” de la Răşinari (sec. XVIII), dar şi ale picturii naive, reprezen­tate la înalt nivel artistic de reputatul pictor răşi­nărean, Vasile Frunzete (1942-2013). Din cei peste 80 de participanţi ai concursului de inter­pretare artistică a patri­moniului local - prin grafică, desen, acuarelă, pictură - 42 au fost no­minalizaţi şi premiaţi. Etapa de dezbatere publică a creaţiilor gene­raţiilor a avut loc în 3 de­cembrie, în sala cămi­nului cultural, participanţii având posibilitatea să cunoască creaţiile dar şi să vizioneze două filme despre trecutul localităţii: „Răşinari” (scenariul şi regia Florica Holban) şi „Octavian Goga” (Al. Sahia Film, scenariul prof. univ. dr. Mircea Zaciu, regia Olimpia Daicoviciu). Filmele au fost puse la dispoziţie de Arhiva Naţională de Filme şi Centrul Naţional al Cine­matografiei, cu respec­tarea tuturor condiţiilor privind cesionarea drep­turilor de autor. În 22 decembrie a avut loc, în mica sală de sport a monumentului istoric - Şcoala Veche -, festi­vitatea de premiere a 37 de elevi. Evidenţiem întregul corp didactic - condus de prof. dr. Da­niela Secu - menţionând şi pe înv. Adriana Dragoş şi prof. Simona Petrescu, care au participat cu lucrări la concurs, aces­tea fiind incluse în materialele de promovare a proiectului: calen­-
darul, anuarul şcolii şi nouă modele de vederi (tipărite în 7200 ex). De asemenea, menţionăm pe eleva Carla Cruciatu (cl. VII-a), iar din categoria absolvenţilor pe studenta Carmen Ostafi (revelaţia ediţiei a III-a); aceasta a adoptat culoarea negru (ce semnifică - de regulă - dorinţa de singurătate, independenţă şi nonim­plicare) cu care a reuşit să scoată în evidenţă frumuseţea, puterea şi autoritatea, atât a monu­mentelor istorice dar şi a figurilor umane. Concu­renţii celorlalte generaţii de vârstă, dr. Adrian Stoia (C.N.M. Astra, care a prezentat 4 lucrări în acua­relă), ec.Gabriela Ciurea, Dan Balteş şi Alexandru Petru Anto­nescu, au participat cu lucrări de pictură şi grafică care îi consacră, talentul acestora fiind deja cunoscut şi recunoscut pe plan local şi judeţean. O frumoasă festivitate de premiere, încadrată de un spectacol de colinde autentic, organizat de elevii şcolii; a fost un mic moment de evaluare a îndeplinirii obiectivului general al proiectului - creş­terea implicării co­mu­nităţii în definirea şi promovarea identităţii -, organizatorii propu­nân­du-şi dezvoltarea capa­cităţii de interpretare a patrimoniului local, de către segmente diferite din comunitate. Proiectul continuă, primele 20 de plăci „poetice” cu versuri ale marelui poet naţional O. Goga urmând a fi amplasate pe faţadele caselor, răşinărenii şi turiştii putând să desco­pere frumuseţea poeziilor - „Pe urmele lui Octavian Goga” -, printr-o simplă incursiune pe străzile comunei. O iniţiativă pe care organizatorii o încurajează, pentru a consacra acest mod de a pune în valoare patri­moniul imaterial local.

Mulţi foşti elevi ai şcolii din Răşinari s-au afirmat în cele mai variate do­menii, poetul Octavian Goga asigurând o com­ponentă a identităţii locale. În memoria celui care „S-a ars pe sine prin flacăra nestinsă ce ardea în el” (Nicolae Iorga), amintim o parte din versurile poeziei „Din larg”, o strofă fiind imor­talizată pe frontispiciul „Mausoleului iubirii” (ridicat la Ciucea, de Ve­turia Goga, printre puţi­nele monumente fune­rare construite în afara spaţiului unui cimitir): «Eu urc spre culme ... Mi-a rămas în urmă/ Noroiul prins în putreda-i osândă/ Înfrigurata patimilor turmă,/ Cu chiot lung de-ntrecere flămândă/ (... ) / Jur împrejur e largul care cântă,/ E soare-n cer, e sărbătoare sfântă,/ Şi-n vreme ce mi-a amuţit pământul/ Fiorul păcii-n suflet mi se lasă,/ Eter­nităţi îmi flutură veşmân­tul;/ Simt Dumnezeu cum mă primeşte-n casă ...».

Pentru cititorii „Tribu­nei”, amintim că supli­mentul „Anului Goga - Anul Tinerilor Oţeliţi”- a apărut joi 23 decembrie, cu articole ce pun în valoare activitatea „Româ­nului Românilor”, despre care s-a afirmat, fără exagerare: „După Emi­nescu publicistul, Octa­vian Goga este incon­testabil, cel mai de sea­mă gazetar român”.

 

(va urma)