„...Vă invit în cartierul Vasile Aaron, str. Iezer, să vedeţi ce bătaie de joc de lucrări a rea­lizat firma care trebuia să repare canalizarea. Ieşi din bloc şi până ajungi în parcare la maşină, eşti plin de noroi. Nu contează că se va reabilita această zonă în 2013 (sper!!!), este de neconceput cum au l[sat lucrările pentru că s-au apucat de săpat în tot oraşul să nu piardă banii alocaţi acestor lucrări şi şi-au bătut joc efectiv: garduri rupte sau desfiinţate, trotuare dis­truse, pavaje din faţa blocului stricate, şanţuri lungi şi adânci, gropi pline de noroi, mult pământ rezultat din săpătur[ lăsat lângă şanţ, etc. PS: nu uitaţi să vă luaţi cizme înalte dacă veniţi în zonă şi nu vă sfătuiesc să intraţi cu maşina decât dacă e îngheţat pământul”, ne scrie Rareş Bo­roş, de pe str. Iezer. La „scrisoare”, domnul Boroş a ataşat şi ceva fotografii. Îi înţelegem revolta, dar trebuie să îi explicăm că aşa e la noi cu munca. Dacă pe numita stradă (Iezer, nu?) ar fi fost tot curat şi la locul lui, cine ar fi realizat că acolo s-a intervenit, nu? Şi dacă stăm să ne gân­dim, am putea da exemple de străzi la fel de noroioase fără ca cineva să fi intervenit pe/în/sub ele. Unde? În her­mannstadtescul Sibiu, a­ceas­tă felie de Germanie paraşutată pe plaiuri valaho- transilvane. Dar acum depin­de şi de percepţie. Că Ger­ma­nia, imediat după război, era şi ea cam vraişte.

DECI. Strada Iezer, la fel ca multe altele, NU e în centru. Deci, nu e neapărată nevoie să arate turistic. Deci, se poate şi e permis ca după „intervenţii” să fie aşa cum e. A, şi acolo trăiesc oameni? Şi de acolo se percep impo­zite? Irelevant... Până una-alta, avem confirmarea re­întroarcerii lui Vasile Noroi în Vasile Aaron. Asta în cazul în care a plecat cumva.