Text si Foto C. PAL
Doamne, cum mai zboară anii! Nu ne-a venit a crede când am aflat că vechiul şi statornicul nostru colaborator şi prieten Nicolae Hămbăşan, inspector-şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu, a împlinit vârsta de pensionare. Pe vremuri, a semnat rubrica săptămânală din ziarul nostru, intitulată "Curier juridic", răspunzând întrebărilor cititorilor cu promptitudine şi competenţă. De fapt, trăsăturile dominante ale omului şi funcţionarului public Nicolae Hămbăşan sunt onestitatea, cinstea, corectitudinea şi probitatea profesională, crez de la care n-a abdicat de-a lungul întregii cariere de aproape 40 de ani în slujba cetăţeanului şi a statului. A fost şi a rămas un exemplu pentru colegi şi subordonaţi, impunând respect atât prin felul în care se comporta în cadrul relaţiilor interumane, cât şi prin modul de soluţionare a multor şi nu o dată, spinoaselor probleme cu care s-a confruntat. Nu ne ferim a spune că Nicolae Hămbăşan face parte din relativ restrânsa familie a funcţionarilor publici cu vocaţie şi cu respect faţă de semeni.

O viaţă în slujba sibienilor

Nicolae Hămbăşan s-a născut în 2 decembrie 1943 în comuna Sadu. Cariera de funcţionar public în domeniul muncii a debutat imediat după terminarea Facultăţii de Drept din Iaşi, în 1969. A fost repartizat la industria locală din Sebeş, Alba, şi în scurt timp s-a mutat la Ocna Sibiului, unde s-a angajat la Fabrica de cuţite. 1972 a fost un an hotărâtor în viaţa sa. S-a căsătorit cu Maria, actuala sa soţie, de profesie economist, şi s-a angajat la Direcţia de Muncă. Aici a activat până în 1990. Imediat după Revoluţie a trecut la Camera de Muncă, unde din 1997 a îndeplinit funcţia de director. Din 2000, odată cu înfiinţarea Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu, a preluat funcţia de inspector-şef adjunct pe relaţii de muncă. Acesta a fost pe scurt traseul în plan profesional al lui Nicolae Hămbăşan. "Activitatea de funcţionar public în domeniul muncii mi s-a potrivit perfect. Întotdeauna am avut o satisfacţie pentru că am putut să ajut oamenii pentru a-şi cunoaşte cât mai exact drepturile, dar şi obligaţiile. Aceeaşi atitudine am avut-o şi faţă de angajatori, indiferent că au activat înainte sau după Revoluţie. Mi s-a propus la un moment dat să plec în Ministerul Muncii la Bucureşti, însă am refuzat. Am încercat mereu să-i fac pe oameni să conştientizeze drepturile care le sunt conferite pe lege. Mai ales pe cei care se aflau la primul loc de muncă", spune Nicolae Hămbăşan. În paralel cu activitatea de ITM Sibiu, a predat şi cursuri de perfecţionare în domeniul resurselor umane, astfel că prin "mâna" sa au trecut în ultimii ani în jur de 500 de absolvenţi.

O familie reuşită, iar copiii îi duc mai departe principiile de viaţă

Nicolae Hămbăşan se consideră un om norocos, în condiţiile în care spune că nu are regrete de nici un fel. Însă lucrul cel mai important este faptul că cei doi copiii ai săi sunt oameni realizaţi. Fata, Maria, este judecător-traducător la Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg, în timp ce băiatul, Ionuţ, lucrează o firmă străină specializată pe probleme de salarizare şi soft. "Am doi nepoţi, lucru care mă bucură foarte mult şi abia aştept să petrec mai mult timp cu ei. Totodată, sper să am mai mult timp pentru citit, deoarece îmi place beletristica. Îmi place să-mi petrec timpul liber la Sadu, locul în care m-am născut. Aici am o casă, iar în timpul verii mă destind lucrând în livadă. Vreau să le mulţumesc tuturor celor cu care de-a lungul timpului am lucrat şi le doresc multă sănătate", mărturiseşte proaspătul pensionar.      
Pensionându-se, Nicolae Hămbăşan se află în faţa unui nou început, păşind în rândul "rentierilor" din Sibiu. Îi dorim sănătate şi bucurii alături de întreaga familie!