Genial acest popă-scriitor-inginer-puşcăriaş-turnător-colaborator al Securităţii etc. pe numele Eginald Norbert Schlattner (n. 1933), mai cunoscut şi mai apreciat în România decât premiata cu Nobel Herta Müller. L-am cunoscut în urmă cu ani, când încă nu era celebru, un om absolut normal, vorbind molcom, fără emfază despre lucruri lumeşti. Am stat lângă el în amvon, într-o biserică goală, în care se ducea zilnic, precum un func­ţionar la oricare instituţie de stat, unde trebuia să semneze condica pentru a-şi lua salariul. Saşii din Roşia plecaseră cu turma, dar el a rămas şi le ţinea slujbe românilor şi ţiganilor, care veneau la sărbători. Între altele l-am întrebat, de ce se mai duce la Biserică fără enoriaşi luterani. Mi-a răspuns simplu: "Din obişnuinţă şi din respect. Eu nu am acces la Dumnezeu, îmi place mai mult să lucrez cu îngerii, care mi se par mai apropiaţi de lume, de oameni". Nu era un fariseu, pen­tru că trecuse prin multe încercări lumeşti. * Mi-a atras atenţia şi, în unele pasaje, mi-a plăcut "Scrisoarea deschisă" adresată de Nicolae Manolescu preşedintelui Klaus lohannis. Citez pe scurt: "(...) Se face tot mai puţină şcoală în România. Cam totul e de mântuială. (...) problema cea mai gravă ţine de oamenii preşedin­telui. La figurat şi la propriu. V-am ascultat, Dom­nule Preşedinte (dar - n.n) n-aţi menţionat nici o dată în discursul dv. învăţarea şi educarea limbii române. Profesorul de limba şi literatura română din mine nu vă iartă pentru această omisiune. Limba română este principalul bun naţional, începutul şi sfârşitul a toate (...)" Are dreptate Manolescu, doar că, vorba din po­por: "Mutul îi spune surdului că orbul se uită la ei" şi: "Surdului degeaba îi cânţi la ureche". Două mari probleme nu-i lasă pe politicienii noştri să doarmă în Parlament: turiştii, cei mai mulţi fiind din Covasna şi Harghita, şi viruşii, majoritatea venind pe calea aerului aduşi de străini, mai ales în Sibiu! Ghinionul nostru că scribalăii de prin administraţia locală sunt imuni! * Un dascăl bătrân, cu toate gradele şi doctoratele la zi, mi-a atras atenţia cât de aiurea sunt alese şi formulate subiectele de bacalaureat la limba şi literatura română. Am băgat şi eu de seamă, dar n-am îndrăznit să mă pronunţ, fiind considerat, de unii, "expirat". Iată ce scrie un expert: "Subiecte greoi formulate, într-un lim­baj inutil pretenţios, alegerea discutabilă a cel puţin unuia din textele supuse comentariului, pretenţia ca elevii să răspundă clar la întrebări neclare". Pe mine mă face să râd cerinţa ca unele comentarii ale elevilor să se încadreze în 150 sau 200 de cuvinte, de parcă ei şi dascălul care corectează lucrarea nu au altă treabă decât să numere vorbele puse pe hârtie! Tâmpiţi au fost şi vor rămâne în neamul nostru românesc: ce e mai important pentru un absolvent de liceu, să analizeze o poezie de Ion Vinea sau să scrie şi să vorbească româneşte corect, fiindcă nu toţi visează să ajungă profesori de limba română, dar orice medic, inginer, economist, jurnalist etc. ar trebui să ştie limba română literară. (Eu primesc fără rezerve înjurături de la cei care citesc, dar să fie scrise corect!)