La 4 noiembrie 2017 trecea la Domnul după o lungă şi grea suferinţă, dar pe care a purtat-o cu eroism şi demnitate, eco­nomistul Ioan Meţiu.

Aşadar se împlineşte un an de zile de când acest vrednic intelectual şi fiu al Săliştei a plecat dincolo pentru a se odihni de ostenelile sale de o viaţă şi pentru a se întâlni cu înaintaşii săi care au înscris şi ei pagini de istorie şi de cultură în viaţa Măr­ginimii Sibiului.

Ioan Meţiu a fost un om devo­tat chemării sale, aceea de a fi în slujba oamenilor îndeplinindu-şi în cinste vocaţia pe care a simţit-o încă din tinereţe.

Cu dragoste, spre nevoile oamenilor şi cu tenacitate el şi-a îndeplinit slujba sa neneglijând însă nici îndatoririle sale duhov­niceşti. A avut o legătură strânsă cu spiritualitatea creştin-orto­doxă simţind o aplecare deo­sebită spre împlinirea năzuin­ţelor şi nevoilor Bisericii stră­bune. A sprijinit restaurarea şi pictarea din nou a străvechii biserici din Grui-Sălişte iar pentru realizarea acestui deziderat n-a pregetat a-şi vinde casa părintească din Sălişte, iar banii să-i investească în această lucrare de excepţie ce-i va face cinste şi peste ani.

A fost un bun şi statornic prieten al ierarhilor sibieni şi un apropiat al Mitropolitului, Anto­nie Plămădeală al Ardealului la îndemnul căruia a restaurat această biserică aşezată pe culmea ,,Gruiului" săliştean, o ,,mică catedrală" în miniatură, cum îi plăcea lui să o numească.

Vreme de aproape 30 de ani la fiecare hram de Sf. Ioan Bote­zătorul invita un ierarh împreună cu un sobor de preoţi şi profesori de la Facultatea de Teologie din Sibiu, precum şi alţi invitaţi, pentru a sluji şi a-i pomeni pe vrednicii ctitori ai bisericii - fraţii Dumitru-Oprea şi Stana Cândea.

La recomandarea noastră Patriarhul Teoctist i-a acordat distincţia ,,Crucea patriarhală - pentru mireni" în anul 2004, iar în 2010 din partea eparhiei Tulcii a primit distincţia ,,Crucea Sf. Iachint"

A fost în acelaşi timp un adevărat ,,Mecena" al culturii având legături deosebite cu scriitori şi cu mari oameni de cultură români care s-au bucurat de ospitalitatea lui deosebită, întâlnirile de la casa din Sălişte transformându-se în adevărate serate culturale şi literare. Amintim aici pe Mircea Tomuş, Mircea Biţu, Ion Mircea, Ion Dur, Ovidiu Tomuleţiu şi alţii.

Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut la Căminul Azil de la Sălişte unde, imobilizat la pat în urma unui nefericit accident, se bucura de fiecare dată când îl vizitam.

A lăsat prin testament, ca după moarte, apartamentul ce-l avea în Sibiu să fie vândut iar banii să fie folosiţi pentru restaurarea picturii exterioare a bisericii din Grui.

A trecut dincolo la începutul lunii noiembrie 2017, fiind îngropat după cuviinţă în mormântul familiei din cimitirul bisericii din Grui.

N-am avut prilejul de a lua parte la înmormântare - având de participat la un simpozion la Cluj - dar în ajunul acesteia, seara târziu, i-am făcut un trisaghion lângă sicriul depus în biserica pe care a iubit-o atât de mult şi pentru care şi-a jertfit toată agoniseala vieţii.

Am înseilat aceste rânduri în amintirea omului de excepţie Ioan Meţiu, pe care l-am iubit şi preţuit sincer la fel ca şi toţi cei care l-au cunoscut.

Fie ca Dumnezeu să-i facă parte de veşnică odihnă în lumina Preasfintei Treimi, iar toţi cei care l-am cunoscut să-i păstrăm veşnic în inimile noastre chipul său de binefăcător şi iubitor de spiritualitate şi cultură româ­nească.

Veşnică să-i fie amintirea, iar memoria binecuvântată!

 

†VISARION,

Episcopul Tulcii