Cei care "au scăpat" de dragoste la 14 februarie, mai au azi o şansă de a fi loviţi de ea, pentru că pe 24 februarie, în calendarul popular românesc, oamenii cei vechi au notat cu drag ziua lui Dragobete.

Sărbătoare a dragostei la români, Dragobetele, cunoscut şi drept Cap de Primăvară, Cap de Vară, fiu al Babei Dochia şi cumnat al eroului vegetaţional, Lăzărică, este un “zeu” al păsărilor, în primul rând. Tânăr sprinţar şi cu lipici la fete, Dragobete anunţă primăvara ce va să vie, prin semnele trimise pe aripile zburătoarelor. Pentru că în această zi cu totul şi cu totul specială, se zice că păsările migratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile.

Tinereţe fără bătrâneţe...
Şi pentru că dragostea şi stabilitatea, tinereţea fără bătrâneţe ori păstratul sănătăţii sunt şi acum, la fel ca întotdeauna, aspecte importante în viaţa oamenilor, ziua magică a lui Dragobete este (şi a fost) prilejul perfect pentru obiceiuri care promit să le aducă pe toate. Urmând exemplul înaripatelor, astăzi fetele şi băieţii trebuie să se întâlnească pentru a se asigura că vor rămâne îndrăgostiţi pe tot parcursul anului, în vremurile cele vechi (şi tradiţionaliste) tinerii obişnuind să iasă la pădure pentru a culege flori de primăvară. Obiceiul nu se oprea, însă aici, pentru că fetele se întorceau alergând, urmărite fiind de tinerii cărora le erau dragi.
Acestea sunt doar câteva dintre rituri, pentru că Dragobetele nu vine pe la noi cu mâna goală, ci cu buzunarele pline de obiceiuri şi credinţe, care mai de care mai interesante. Aşadar, pe 24 februarie nu se sacrifică nici un animal, iar dacă femeile căsătorite vor să fie drăgăstoase tot anul, trebuie să atingă un bărbat din alt sat (sau oraş, să zicem). Tot astăzi primează obiceiurile aducătoare şi păstrătoare de tinereţe şi frumuseţe, fetele fiind sfătuite să strângă zăpada (dacă mai găsesc pe undeva), să păstreze apa rezultată, pe care să o folosească, apoi, în rituri de dragoste şi pentru frumuseţe.

Dragobete te ţine departe de “fierbinţeli”
Deşi şi-a pierdut din importanţă, în era Internetului, când puţini sunt cei care-şi mai lasă culturile la mâna sorţii, lui Dragobete nu i-a fost ştirbit deloc farmecul, cei care vor ca recoltele să le fie ferite de atacurile păsărilor, fiind obligaţi să celebreze această zi. Cel puţin aşa se jurau oamenii satului tradiţional care mai ziceau că azi e bine să nu fie ceartă în cuplu, dacă cei doi nu vor să fie învrăjbiţi tot anul. Mai mult, cei care participă la sărbătoare se vor pricopsi cu o sănătate de fier ce va ţine toate lunile ce vor urma, fiind protejaţi de orice boală ce te ia cu “fierbinţeli”.
Superstiţioşii mai spun că azi e zi de veselie şi voie bună, pentru un an bogat, ploaia de Dragobete fiind semn de primăvară timpurie şi frumoasă. Iar dacă vrea cineva să nu aibă probleme de sănătate ori noroc, e musai să-şi găsească un “drăguţ” sau o “drăguţă”, cu care să se logodească. De-adevăratelea sau simbolic, că, cică, oricum se întâmplă bine.