De doi ani şi mai bine tot scriu despre fosta reşedinţă a Mitropoliei, care stă să se dărâme şi, în sfârşit, zilele trecute, am primit un fel de epistolă de la Direcţia Jude­ţeană de Cultură. Dacă ve­nea de la Administraţia Cimi­tirelor sau a Pieţelor, aş fi fost mai îngăduitor cu multele agramatisme cu care este împânzit acest aşa-zis drept la replică, dar de la o Direcţie de Cultură aştept altceva.
Referitor la forma de re­dac­tare: "Direcţia Judeţeană de Cultură, ca şi organism al Ministerului Culturii" (Acel "şi" ce rol are?), "cazurile (...) a conacelor nobiliare sau a pic­turilor murale" (În româ­neşte se zice "ale"); "De ase­­menea, casa în care a locuit Partenie Cosma este de a­se­menea monument is­toric" (O repetiţie supărătoa­re); "Tocmai clasarea lor ca mo­numente istorice le recu­noaş­te valoarea patrimo­nială şi permite accesarea de fonduri care să permită re­abilitarea acestora" (Idem...).
Referitor la conţinutul drep­tului la replică: vorbărie goală "(...) DJC Sibiu a făcut eforturi permanente în a găsi soluţii pentru a rezolva situaţii punctuale legate de prote­jarea patrimoniului". Gogoşi. "DJC Sibiu este instituţia care a întocmit dosarul de clasare şi astfel acest obiectiv (n.n. fosta reşedinţă mitropolita­nă) a fost declarat monument istoric (...)". Alte gogoşi: de când s-a reuşit asta s-au schimbat trei preşedinţi la Cul­tură, dar întrebarea mea (repetată) era dacă aţi abordat, la nivel de instituţie, Mitropolia (care-i de stat, nu persoană particulară, şi ce răspuns aţi primit). Chiar dacă nu era monument, e o casă deosebită lăsată în paragină. Din câte ştiu, legea obligă şi administraţiile pu­blice locale să se implice în protejarea monumentelor is­torice. Sunt curios dacă aţi informat Consilul Local Sibiu asupra situaţiei şi ce răspuns aţi primit.
Cel mai mult mi-a plăcut din acest drept la replică îndemnul de a mă interesa de ce Ordinul 2004/2012 nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi să investighez de ce proprietarii nu-şi finalizează restaurarea clădirilor. Păi, "ungeţi-mă" director la DJC şi-atunci o să încerc să-mi jus­tific salariul lunar mai făcând câte ceva: mai trimi­ţând o somaţie, un avertis­ment, o amendă, mai bătând pe la uşile colegilor de alian­ţă de la Minister şi cerând bani şi sprijin, mai adunând oamenii din cultură la câte un sfat de taină, mai întâl­nindu-mă cu Mitropolitul, cu Prefectul, cu Preşedintele Con­siliului Judeţean, cu Pri­marul... Şezând pe hemoroi­zi nu vine nimeni să-ţi ofere ceva. Bani? Păi cu bani ori­cine poate face orice, un ade­vărat manager ştie să atragă oameni cu bani şi cu in­fluenţă.


P.S. Să nu uit: îl fac atent pe domnul director al DJC Sibiu, Răzvan Pop, că de­gea­ba au fost clasate ca mo­numente încă 20 de imobile, dacă vor fi lăsate în paragină precum celelalte.

P.P.S. De asemenea(!) îi atrag atenţia domnului director că, după noua lege, DJC va trece în subordinea Con­silului Judeţean "ca şi organism" al acestuia.