Foarte mulţi fermieri sibieni cu care am discutat acuză vânzarea terenurilor către străini. Când vine vorba de soluţii concrete pentru stoparea acestui fenomen, păre­rile devin contradictorii. Unii solicită să fie limitată drastic vânzarea tere­nurilor agricole către străini, indi­ferent dacă sunt persoane fizice sau juridice. Alţii, dimpotrivă, so­licită ca Guvernul să-i sprijine pe fermierii români care vor să cum­pere pământ în ţara lor.

"Străinii vin cu bani şi oferă pre­ţuri mari la hectar. Noi am vrea să cumpărăm, dar nu avem forţa lor financiară, statul ne-ar putea ajuta dacă ne-ar acorda un credit funciar ipotecar. Pe 10 ani, pe 20 de ani, în funcţie de numărul hectarelor cumpărate. Mai ales că, la noi, a func­ţionat foarte bine Creditul Fun­ciar Rural prin instituţii ca Banca Agricolă, Casa Creditului Agricol, Casa Rurală sau diferite bănci popu­lare care creditau micile gos­podării rurale precum şi mari proprietari de terenuri" ne-a decla­rat Martin V. din Marpod.
"Eu am lucrat 2 ani în Germania. Am strâns ceva bani. Dacă statul ar veni cu ceva facilităţi ori stimu­lente, ca la "prima casă" aş investi şi eu în agricultură. Am găsit teren, l-am identificat, dar nu este întabu­lat. Aici cred că ar trebui să intervină Guvernul. Să urgenteze întabula­rea tuturor terenurilor agricole", afirmă Ioan B., din Răşinari.
"Trebuie gândit de la început foarte bine cui se adresează acest credit funciar şi cine vor fi cei care beneficiază de anumite facilităţi în achiziţionarea terenurilor agricole. Pentru că altfel mi-e teamă că tot cei care deţin sute şi mii de hectare vor lua sprijinul din partea statului" este de părere Vasile A. din Mediaş.
"Vrem, nu vrem este o concu­ren­ţă acerbă pentru pământ. Chiar şi în­tre români, nu numai între străini. Să nu uităm nici faptul că fiecare ţăran caută să-şi vândă pământul la un preţ cât mai mare. E dreptul lui şi nimeni nu poate să-i cenzu­reze acest drept" crede fermierul Iancu B., din Ocna Sibiului.
"Cred că dacă s-ar da bani cu împrumut pe un termen lung şi cu o dobândă foarte mică pentru cumpărarea de 5-10-15 hectare, ar exista ţărani interesaţi să-şi înte­meieze o fermă de familie. Încet, încet ei şi-ar dezvolta producţia agricolă şi ar putea să-şi mărească an de an afacerea. Mai există şi bani europeni pentru tinerii fermieri prin Programul Naţional de Dez­vol­tare Rurală. Dar cine mai vine astăzi la ţară? Toţi au plecat din sat. Toţi tinerii. Nu mai are cine să lu­creze pământul. Eu mă uit la emi­siunile agricole de la televizor. mai aflu noutăţi. Am 5 hectare, câteva oi, două vaci şi 4 capre. Dar dacă ar veni cineva să-mi cumpere pă­mântul, l-aş da imediat" ne-a de­clarat Vasile L., din Nocrich. Plin de tristeţe, omul s-a plâns că în curând va fi obligat să lase totul "de izbelişte", să vândă şi animalele şi să plece la copii, la oraş.
Ce-i de făcut în această situaţie? Răspunsul corect este greu de găsit. Pare că nu putem evita cum­părarea pământului de către străi­ni, oricât am încuraja cumpărarea lui de către români. Sunt prea puţini investitori agricoli români. O şansă ar fi întoarcerea celor plecaţi în străi­nătate. Ei au mai multă ener­gie, iniţiativă, altă mentalitate şi chiar ceva capital pentru a porni cu succes o afacere agricolă. Din pă­cate, astăzi suportăm efectul unor politici agricole proaste, în ultimii 25 de ani. Şi nimeni nu-i mai poate pune ţăranului oprelişte în vânzarea pământului.