* Duminica a patra din Postul Mare este închinată de Biserică pomenirii Sf. Ioan Scărarul, cel care a scris lucrarea intitulată "Scara" (sau "Scara Paradisului").
Sf. Ioan s-a născut în Palestina, în jurul anului 579 şi şi-a petrecut viaţa în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai, unde a trăit până în jurul anului 649. Aici el a ajuns prin rugăciune, asceză şi contemplaţie pe o înaltă treaptă a desăvârşirii, motiv pentru care Biserica l-a aşezat în calendar pe 30 martie şi i-a dedicat şi duminica a patra din Postul Paştilor, pentru a ne da astfel un model de creştin realizat.
El a alcătuit scrierea "Scara", la rugă­mintea lui Ioan din Raith, la bătrâneţe, pentru a da monarhilor o regulă scrisă după care vieţuind să urce spre cer ca pe o scară, asemănătoare celei văzute de patriarhul Iacob la Betel, în vis (Fac. 28, 11-22).
Fiecare treaptă înseamnă despărţirea de un păcat şi dobândirea unei virtuţi anta­gonice, iar în acest urcuş nu există oprire. Cel care stă cade şi de pe treptele su­perioare, aşa cum se vede şi în fresca de la Mănăstirea Suceviţa.
Lucrarea are 30 de trepte (capitole), fiind sinteza cea mai desăvârşită a literaturii ascetice, iar lectura ei este cea mai importantă dintre lecturile patristice din timpul Postului.
Această carte a fost multă vreme manual de formare duhovnicească a călugărilor, fiind citită secole de-a rândul cu multă atenţie în toate mănăstirile. La noi a fost tradusă de mitropolitul Varlaam al Moldovei.
* Pericopa Evanghelică a acestei săptămâni (Mc. 9, 17-32) ne prezintă minunea vindecării unui tânăr îndrăcit şi lunatic, adus la Iisus de tatăl său. Tânărul era stăpânit de "un duh mut" care-l chinuia cumplit. Nefericitul tată, descriind suferinţele fiului său, adaugă: "Şi am zis ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut". Mişcat de această suferinţă a fiului, de credinţa smerită a tatălui, Iisus porunceşte: "Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc, ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el".
La întrebarea ucenicilor de ce n-au putut şi ei să izgonească duhul cel rău, Mântuitorul le răspunde: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post" (Mc. 9, 29).
Sf. Ev. Matei ne redă mai pe larg acest răspuns al Mântuitorului: "Pentru necredinţa voastră; că de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, vezi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post".
Această relatare a Sf. Ev. Matei întregeşte pe cea a Sf. Ev. Marcu în sensul că o credinţă slabă se întăreşte cu cele două arme ale pocăinţei, cu rugăciunea şi postul, prin intermediul cărora creştinul poate nimici puterea demonilor.
Prin post şi rugăciune, omul devine puternic, iar duhurile se înfricoşează şi pleacă de la el, nu mai au putere asupra lui. Practic, demonii nu se tem de om, ci de harul Duhului Sfânt prezent în om, dobândit prin rugăciune şi post.

Foto: Sebastian MARCOVICI