N. I. DOBRA Zilele trecute, până să-mi vină rândul la judecată, am asistat la câteva contestaţii înaintate de nişte şoferi bucureşteni cărora le fuseseră suspendate permisele de conducere pe motiv de "conducere a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă". Între altele, trebuie spus că românii, în general, sunt temeinici băutori, indiferent de religie (Un baptist, cu care m-am nimerit vecin de masă la  o sindrofie, şi care a tras la măsea în rând cu mine, mi-a spus că, lor, credinţa le îngăduie să bea, dar să nu se-mbete!), sex, apartenenţă politică şi naţionalitate, chiar dacă - să zicem - nu-i întrec pe ruşi la capitolul tării, pe francezi, la vin şi pe cehi, la bere. Oricum, dacă ieşim în lume, nu ne facem de râs din acest punct de vedere! Când eşti pieton, treacă, meargă, să te mai oţeleşti, când anturajul este plăcut şi băutura naturală, nu însă când ştii că ai de condus o maşină, cu nenumăraţi cai putere ce trebuie struniţi... "Am consumat un pahar, maxim două" I.M povesteşte: "În seara de Sfântul Nicolae, am fost la socri, pentru a-l sărbători pe ăl bătrân. Eram cu soţia şi copilul, aşa că n-am băut mai mult de un pahar cu vin, maxim două, un şpriţ subţire. I-adevărat că am mâncat cam multă varză murată şi poate că de la aceasta s-a colorat aparatul când, pe la ora unu noaptea m-a oprit poliţia. La spital n-am vrut să merg pentru recoltare de sânge fiindcă era târziu şi a doua zi trebuia să fiu la serviciu la prima oră. Cred că este vorba de un abuz, fiindcă n-am încălcat legea circulaţiei. În procesul verbal scrie că mergeam în zig-zag, dar nu l-am semnat, pentru că nu-i adevărat." "Am umblat cu alcool, dar nu l-am băut" Următorul "client" care s-a prezentat în faţa judecătoarei avea alura unui luptător de sumo, o claie de păr pana corbului, nişte ochi bulbucaţi şi-un nas a la Constantin Tănase: "Doamnă preşedintă, sunt şofer profesionist şi fără permis îmi pierd pâinea, mai ales că nici n-am greşit. Să-mi ia puncte, să-mi ia dreptul de vot, să-mi ia nevasta, dar nu permisul! Menţionez că am avut în maşină o sticlă cu spirt, alcool, mai bine zis, pe care o foloseam pentru dezgheţarea parbrizului, pentru că nu funcţiona instalaţia de încălzire. Când am plecat de la societate, să fi fost ora 20.30, am folosit acest alcool şi bineînţeles nu m-am spălat pe mâini, din care cauză s-a răspândit acel miros în autoturism şi poliţiştii au tras concluzia că eu băusem. Vă rog respectuos să mă credeţi." "L-am ajutat pe un vecin să tragă vinul" Al treilea necăjit a fost un bărbat între două vârste, cu înfăţişare de gospodar, locuind la marginea oraşului, nici ţăran, dar nici adaptat total la viaţa citadină, căruia-i place să-şi taie porcul lui, să-şi pună la murat varza lui şi să se laude la prieteni cu băutura lui: "Ce mi s-a întâmplat mie nu le doresc nici duşmanilor. Ghinion curat. M-a chemat un vecin, să-l ajut la damigene, fiindcă îşi trăgea vinul de pe drojdie. Am parcat maşina în faţa casei lui, pentru că mai aveam de făcut nişte drumuri. I-adevărat că, trăgând cu furtunul, mi-a ajuns câte un pic de vin în gură, dar nu l-am înghiţit. Să fi stat la el în pivniţă cam o oră, o oră şi ceva. Când să plec, din neatenţie, am zgâriat o altă maşină, parcată în faţa Daciei mele, o nimica toată, dar proprietarul ei era tocmai un poliţist. I-adevărat că miroseam a vin din pivniţă şi n-a vrut să ne-nţelegem. Şi-a chemat ortacii şi mi-au luat carnetul... Nu ştiu cât a crezut judecătoarea din poveştile contestatarilor şi dacă le-a dat dreptate (fiindcă în toate cazurile a "rămas în pronunţare"), cert este că, dacă urmează să te urci la volan, nu-i indicat nici să mănânci varză murată sau castraveţi acri, nici să umbli cu spirt sau cu furtunul la vin, fiindcă nu ştii niciodată ce se-ntâmplă, şoferul trebuind să fie sluga maşinii şi nu invers.