SKV a luat fiinţă în anul 1880 la Sibiu, după modelul şi la imboldul DOeA – Asociaţia Alpină Germano-Austriacă, fiind astfel cel mai vechi club al turiştilor din România, în funcţiune. Cu câţiva ani înainte, în august 1873 luase însă fiinţă la Braşov Asociaţia Alpină Ardeleană / Siebenbürgische Alpenverein, cea care poate fi considerată astfel prima societate de turism din România şi care s-a afiliat în 1881 la SKV, devenind astfel Sectiunea Braşov a acestei Asociaţii. Dr. Carl Wolff la sedinţa constitutivă preciza că această asociaţie urma să fie accesibilă oricărei persoane “integre şi cinstite” şi să fie apolitică, urmând să promoveze un stil de viaţă sănătos prin organizarea de excursii, construirea de cabane şi poteci, să sprijine cercetarea ştiinţifică a naturii şi să editeze publicaţii de profil. SKV a editat hărţi turistice proprii şi a tipărit broşuri de prezentare a traseelor montane cuprinzînd şi sfaturi pentru turişti. Pentru a asigura securitatea excursioniştilor au fost pregătiţi ghizi montani, preponderent dintre locuitorii satelor de la poalele munţilor. Asociaţia a mai iniţiat primele acţiuni de escaladă, sub conducerea unor membri experimentaţi ai DOeAV iar în ceea ce priveşte utilizarea schiurilor a fost un adevărat “deschizător de pârtie”. Din 1904 datează începuturile activităţilor organizate de salvare montană, SKV fiind precursor al Salvamontului. SKV a fost asociaţia care a construit cele mai multe dintre cabanele şi casele de adăpost din România: Postăvaru, Curmătura, Omu, Mălăieşti, Bolboci, Vârful cu Dor, Diham, Urlea, Sâmbăta, Podragu, Bâlea, Negoiu, Suru, Bărcaciu, Prejba, Şurianu, Parâng şi altele şi care a pus bazele staţiunilor Poiana Braşov şi Păltiniş. Majoritatea construcţiilor au suferit distrugeri importante de-a lungul anilor, astfel că istoria consemnează în total 60 de cabane construite şi refăcute. Până la al doilea război mondial numărul membrilor SKV a crescut continuu, ajungând la un maxim de 6.000, organizaţi în 16 Secţiuni. Cele mai active şi mari Secţiuni au fost cele din Sibiu, Braşov, Bucureşti, Sighişoara, Bistriţa şi Valea Jiului. Marea majoritate a membrilor au fost de naţionalitate germană. De înfiinţarea şi dezvoltarea Asociaţiei sunt legate numele unor membri marcanţi ai comunităţii săseşti: dr. Carl Wolff, Alfred Prox, E.A. Bielz, Julius Römer, Emil von Bömches, dr. Hugo Schuster, dr. Hans Markus, dr. Wilhelm Bruckner, Karl Lehmann, dar şi românii acad. Emil Racoviţă, Take Ionescu, dr. Ioan Meşotă, Gheorghe Dima, Iosif Puşcariu, Tiberiu Brediceanu. După o funcţionarea neîntreruptă de 64 de ani, în 1945, SKV a fost scos în afara legii iar cabanele sale au fost naţionalizate şi exploatate ulterior de ONT. Asociaţia este reînviată de către vechi membri SKV, după război, pe pământ german şi devine Secţia Carpaţi în cadrul DAV (Clubul Alpin German). Din iniţiativa acestei Asociaţii, împreună cu Forumul Democrat German din România, este exprimată ideea reînfiinţării SKV în România, fapt ce are loc în 1996 la Sibiu. În prezent, în cele cinci secţiuni active ale SKV, Braşov, Cluj, Sebeş, Sibiu şi Sighişoara sunt cuprinşi aproape 300 de membri. Singura cabană care a reintrat în posesia SKV până în prezent este cabana Postăvarul „Iulius Römer“, la care de câţiva ani se fac continuu lucrări de reparare şi modernizare. SKV este prima asociaţie de turism din România afiliată la ERA – Asociaţia Europeană pentru Drumeţie, poziţie din care ne revine sarcina definirii şi realizării magistralelor turistice europene E3, E4, E7 şi E8 aduse deja până la graniţele ţării (Ungaria, Serbia, Bulgaria). SKV şi-a propus ca în paralel cu organizarea de excursii să continue tradiţia şi să se implice în refacerea cabanelor de altitudine din munţii României. În acest scop SKV se bazează pe bogata moştenire de cabane şi terenuri în legătură cu care au fost demarate procese de restituire / despăgubire şi în egală măsură pe participarea membrilor SKV la această întreprindere temerară. Ce am mai putea spune acum după 130 de ani de la înfiinţarea S.K.V. decât La mulţi ani! şi cât mai multe activităţi atrăgătoare comunităţii sibiene şi turiştilor care ne vizitează.